#VacanteSiCalatorii. Vacanta in Sri Lanka si o poveste cu un hotel intr-o fabrica de ceai

Sotul meu uraste cafeaua, de la miros pana la gust. In schimb, e pasionat de ceai si ori de cate ori ajungem intr-un loc cu o puternica traditie a ceaiului, asistam la ceremonii si facem provizii pe viata. Eu, pe de alta parte, nu urasc cafeaua si mai ca as indrazni sa spun ca prefer ceaiul, dar ma tem ca as fi trasa de urechi. Asta pentru ca unele ceaiuri pe care le consum eu, cu gusturi fructate, uneori indulcite, raman departe de perfectiunea impusa de elaboratul protocol al ceaiului. Cu toate astea, pot spune cu mana pe inima ca iubesc plantatiile de ceai.

Pentru cine nu a avut pana acum ocazia sa vada o plantatie de ceai, va spun doar ca sunt ireal de frumoase. Verdele lor intens, aproape stralucitor, imbraca dealuri, terase si versanti abrupti, asemeni unui covor tesut cu migala si cu multa dedicare. Cateva tari pe glob se lauda cu vaste plantatii de ceai, iar una din ele e Sri Lanka, care de altfel, ocupa locul patru in lume la productia de ceai. O tara care chiar daca nu va spune prea multe in prima faza, cu siguranta va va duce cu gandul la vestitul ceai de Ceylon.

Desigur, plantatiile de ceai nu au populat dintotdeauna podisurile Sri Lankai; a fost nevoie de multi ani pentru ca aceasta cultura sa se “instaleze” in insula si sa n-o mai paraseasca. Pozitionata in Oceanul Indian, insula a starnit interesul marilor puteri coloniale, care s-au derulat pe rand, lasandu-si mai mult sau mai putin amprenta asupra “Insulei Stralucitoare”.
Portughezii au venit primii si lor li se datoreaza toponimul “Ceilao” (1505), transformat mai apoi de britanici in Ceylon. Intre portughezi si britanici si-au facut loc olandezii, care si-au incercat norocul cu plantatiile de scortisoara. Dupa ce insula a intrat sub controlul britanicilor, plantatiile de scortisoara, deloc rentabile, aveau sa fie inlocuite cu cele de cafea. Dar, nici de aceasta data n-a fost sa fie alegerea corecta. In 1870 plantatiile de cafea au fost distruse de o plaga. In toti acesti ani au mai existat si alte incercari cum ar fi culturile de cacao si de chinchina, care au esuat la randul lor.
James Taylor, un agricultor britanic, e cel care a indraznit in 1867 sa incerce altceva. Acel altceva a fost ceaiul, a carui productie a crescut vertiginos de la an la an, ajungand sa inlocuiasca complet spre sfarsitul anilor 1880 plantatiile de cafea.
In prezent, un milion de localnici sunt angrenati in industria ceaiului in Sri Lanka, iar eu va recomand calduros sa vizitati aceasta tara si sa va bucurati de peisajele mirifice cu plantatii de ceai. 🙂
Cum era de asteptat, britanicii nu au introdus doar planta in sine, ci au adus cu ei intregul ceremonial al ceaiului, atat de pretuit in randul elitelor de pe batranul continent. Asa s-a dezvoltat Nuwara Eliya sau “Little England”, un oras in care englezii s-au instalat comod, au construit terenuri de golf, polo sau cricket si au infiintat cluburi de moravuri fine, de unde nu putea lipsi episodul “five o’clock tea”, atat de celebru la sfarsitul secolului al XlX-lea.

In Nuwara Eliya am poposit si noi si am ramas fascinati de frumusetea acestui loc. Verdele stralucitor se intinde oriunde vezi cu ochii, iar pe alocuri e intrerupt de salbe de lacuri cu ape turcoaz. Si ca si cand asta n-ar fi destul, undeva in mijlocul acestui decor de poveste, pe culmea unui versant, troneaza Heritance Tea Factory. Ei, aici am vrut sa ajung!

Numele s-ar putea sa va induca in eroare. Sau nu. Candva aici era o fabrica de ceai. Astazi e un hotel. Nu cred sa mai existe multe locuri in lume (daca exista) unde sa te poti caza intr-o fosta fabrica de ceai si unde sa-ti culegi singur frunezele pentru ceai de pe plantatiile organice care imbraca versantii din imprejurimile hotelului.
Povestea lui incepe odata cu aparitia primelor plantatii de ceai din Sri Lanka. Pe la 1870 o mica fabricuta din lemn era ridicata in Kandapola – Nuwara Eliya. Avea sa reziste pana in timpul Primului Razboi Mondial, cand a ars aproape in intregime.

Abia la mijlocul anilor 1930 incepe constructia unei noi fabrici, care nu e alta decat hotelul de azi. Ca si fabrica de ceai, a trecut prin mainile a diversi proprietari si s-a mentinut in functiune pana in 1973, cand a fost inchisa.
Ramasa in paragina pentru ani buni, fabrica de ceai nu a mai suscitat interesul nimanui. Pana in 1992, cand unul dintre directorii companiei Aitken Spence and Company Limited a zarit impozanta constructie invaluita in ceata care acopera colinele din Nuwara Eliya. Asa s-a nascut ideea unui hotel.
Din pacate, noi nu am reusit sa rezervam o camera aici, intrucat in perioada in care am calatorit hotelul era fully booked. Ca sa va faceti o idee, acesta nu are decat 54 de camere, care nu sunt altceva decat fostele depozite si spatii in care frunzele de ceai erau sortate si lasate la uscat. Dar pentru ca mi-am dorit enorm de mult sa vizitez hotelul si sa ma bucur de privelistile sale (despre care, spun unii, ca ar fi cele mai frumoase din Sri Lanka), ne-am abatutut pentru cateva ore intr-o vizita la Heritance Tea Factory.
Am aflat de la unul dintre manageri ca hotelul a respectat intru totul structura initiala a cladirii, iar toate masinariile si uneltele fostei fabrici si-au gasit locul in muzeul aferent hotelului sau au fost utilizate pentru designul interior al acestuia. Paletii folositi candva pentru a transporta ceaiul s-au transformat acum in piese de mobilier. Unul din fostele vagoane in care erau incarcati paletii de ceai e azi Restaurantul TCK 6685, unde oaspetii isi pot servi cina, calatorind inapoi in timp.

Hotelul e o incantare si sta sa spuna sute de povesti, iar personalul e extrem de amabil. Noi l-am cunoscut aici pe Chenuka, un tanar care studiaza Turism and Hotel Management si care e norocos sa isi faca stagiul de practica la Heritance Tea Factory. El ne-a servit ceaiul si prajiturelele de dupa-amiaza si ne-a povestit despre diversele sortimente de ceai produse la fabricuta din incinta hotelului. Evident am mers apoi sa o vizitam si am asistat la o intreaga operatiune, de la sortarea frunzelor de ceai pana la impachetarea acestora.
Cu greu ne-am despartit de Heritance Tea Factory, unde mai erau multe de vazut si de facut. Noi ne-am promis sa revenim aici si sa ne incepem ziua cu o drumetie pe una dintre colinele atat de frumos imbracate de plantatille de ceai. Va recomand si voua acelasi lucru, iar daca ajungeti inaintea noastra, astept impresii si fotografii.

La 31 de ani, Roxana – care traieste acum in Abu Dhabi, dupa ce a locuit in Belgia, Turcia, Tunisia, Egipt si Spania – este ghid de turism acreditat si a adunat, in ultimii ani, o multime de povesti din toate colturile lumii. A vizitat peste 60 de tari si sute de orase si a cunoscut mii de oameni (cititi mai multe in interviul de aici). 

Despre locurile minunate pe care le-a descoperit in lume va povesti, saptamanal, pe Happytude. 🙂

Pe Roxana o gasit si pe blogul ei, L’Atelier des Voyages (atraveler.eu).

Fotografii: arhiva personala