Voi fi mamă de doi, vine sfârșitul lumii

Mă atenționează toată lumea că, din septembrie, vine sfârșitul lumii.

Mă amenință toate mamele și mai ales ne-mamele – nu știu cum se explică asta 🙂 – că, din toamnă, nimic nu va mai fi la fel, că e timpul să dorm acum mai mult ca să am atunci rezerve babane de odihnă.

Mă sfătuiesc necunoscuții să mă înarmez cu multă răbdare și mai ales cafea, ca să rămân vie și întreagă la minte.

Mă trage toată lumea de mânecă – de la cei care mă știu bine, la cei pe care nu i-am văzut niciodată la ochi – că e cazul să sun de pe acum pe mama, pe soacra-mea, să apelez mătuși, poate vreo bonă, în orice caz, să găsesc pe cineva, oricine, care să se mute la noi ca să ne salveze.

Mă pregătesc toți, cu liste și recomandări de medicamente și de doctori, pentru bolile care vor sălășlui în apartamentul nostru de două camere, din septembrie încolo.

 

Habar n-am cum de știe toate lumea ce va fi din toamnă în casa noastră, când nici eu, nici noi, nu știm. Habar n-am de unde e nebunia asta teribilă de a-ți face probleme pentru ceva ce încă nu s-a întâmplat. Habar n-am de ce sunt alții mai impacientați și mai stresați decât mine, decât noi, de ceva ce nu le aparține, de fapt. Habar n-am, în principiu, de ce oamenii au mai multă grijă de viața altora decât de viața lor proprie și personală.

 

Din toamnă voi fi mamă de doi. Doi copii. Unul va avea 2 ani și șase luni, celălalt abia va începe numărătoarea. Ne-am dorit copiii aceștia și i-am așteptat cu inima deschisă, ne-am propus să îi creștem, pe cât posibil, singuri, așa cum ne gândim noi că ar trebui. Nu sunt niște copii veniți pe lume din întâmplare, ni i-am asumat și i-am așteptat.

Nu vreau să țin o pledoarie despre cât de ușor să crești un copil, doi, trei sau mai mulți. De multe ori, chiar nu e. Când devii părinte intri într-un carusel. Urci și cobori și urci și cobori, non-stop, din prima zi până la sfârșit. Bucuriile și problemele nu se vor termina niciodată, decât atunci când se termină viața în această lume. De la primul dinte la prima febră, de la prima zi de școală la prima plecare în tabără, de la primul plânset la primul iubit, grijile nuvor dispărea niciodată. În același timp, dacă știi să le apreciezi pe fiecare în parte, și bucuriile vor fi cu duiumul.

Nu țin deci o pledoarie despre cât de simplu e să fii părinte. Vreau însă să spun doar atât: suntem atât de stresați de tot ce ne înconjoară și de tot ce ne așteaptă încât uităm să ne bucurăm de ce ni se întâmplă.

 

Hei, voi fi mamă a doi copii, nu sunt pe moarte! Nu sunt nici prima și, cu siguranță, nici ultima femeie care crește mai mulți copii. Probabil că e mai greu să crești doi copii în loc de unul, dar nu am auzit pe nimeni să nu se descurce, sub o formă sau alta, cu ajutor sau fără.

Sunt pregătită pentru ce va fi din toamnă. Pregătită la cap, vreau să spun. Și am maturitatea de a cere ajutor atunci când nu voi mai putea. Dar mai mult ca sigur că voi putea. Și știți de ce?

Pentru că voi fi femeia care va deveni mamă a doi copii pe care îi va crește împreună cu bărbatul care va deveni tatăl a doi copii. Mamele care își cresc singure copiii sunt, în mintea mea, niște eroine. Eu chiar nu am nicio scuză să mă victimizez și să mă pregătesc de sfârșitul lumii.

Pentru mine, din septembrie, nu vine sfârșitul, ci începutul. Începutul unei vieți noi, în patru, o viață pentru care sunt pregătită să dau tot.

 

Be happy & nice,
Oana

 

 

 

 

11 Comments
  • Caty
    August 6, 2017

    Sunt mămica a doi copii de 4 respectiv 6 ani! Ei ne-au umplut viața, casa, ne-au schimbat traiectoria. I-am adus pe lume printr-o minune și iar printr-o minune 🙂. Părinții, rudele, sunt departe de noi, așa ca ni i-am crescut singuri, așa cum ne-am priceput! Nu s-a sfârșit lumea, ba chiar, nu îmi închipui cum am putut trai atâta fără ei (primul copil a venit la 8 ani după nunta). Au momente așa de faine împreuna, se iubesc așa de tare! Am renăscut odată cu ei! Merita efortul și investiția noastră părintească pana la ultimul strop! Făcând o comparație cu prietenii noștri care au câte un copil, pot spune ca atunci când sunt doi, este muuuuult mai ușor, din foarte multe puncte de vedere. In primul rând, când cel mic mai creste putintel, au momente lungi și frumoase de joaca împreuna! Cel mare e grijuliu și atent și mereu caută sa-i explice diverse celui mic! Esti in mijlocul lor și ai acele momente de răgaz, de odihna, pe care cu un singur copil nu le prea poți avea! Avantaje și dezavantaje! Sfatul meu, pentru mămicile care nu au probleme de sănătate, faceți-i pereche, nu-l lăsați “singur”!

    • OanaBotezatu
      August 8, 2017

      Felicitari pentru familia minunata, Cata, si multumesc ca mi-ai scris. Ma bucur tare ca ai ocazia sa cresti doua minuni si sunt convinsa ca te descurci excelent. 🙂

  • O mama
    August 7, 2017

    Și eu tot in Septembrie nasc băiețelul la 1 ani si 2 luni de la apariția fetiței. Te înțeleg perfect cu toată drama, privirile pline de compasiune, grija străinilor, dar noi suntem atat de senini, atat de Fericiți pentru ca sunt copii doriți, copii iubiti, ce vin in o familie închegată si încununată de iubire. La început ma îngrijorau pentru ca parca toti cântau aceeași melodie, dar acum deja a devenit totul sunet de fundal. Imi amintesc de toti care spuneau ca nu o sa ne descurcam cu rata la casa, cu mersul gravida la munca (făceam 1 ora jumate dus, 1 ora jumate întors), cu gravidenia si bebe mic (am ajuns la 7 luni + chiar ok), cu urcatul caruciorului pe scări, cu banii si tot asa… cu toate astea suntem aici, optimiști, îndrăgostiți, Fericiți… de unde atâtea griji? Atat imi doresc, sa rămânem toti sănătoși. Restu le rezolvam noi cumva 🙂

    • OanaBotezatu
      August 8, 2017

      Felicitari, sa vina sanatos baiatul si sa va gaseasca, pe toti, cu zambetul pe buze! 🙂 Nastere usoara si numai bine! Sa ma tii la curent cum decurge sfarsitul lumii la voi. :))

  • Nico
    August 7, 2017

    Am crescut alaturi de 4 frati si parintii mei sunt bine, sanatosi si fericiti! Eu am o fiica de 13 ani si cred ca la anul se va anunta un fratior sau o surioara. Va fi teribil, cum spui tu aici ca te “atentioneaza” toata lumea… dar am face bine sa ne concentram la minunile din viata noastra, asa cum ai decis si tu sa faci! Felicitari!

    • OanaBotezatu
      August 8, 2017

      Multumesc, Nico! Va fi minunat, sunt convinsa. Trei frati am si eu, doua surori si un frate, de fapt, si a fost tare bine sa crestem impreuna. 🙂

  • Lory
    August 8, 2017

    Cu doi copii este o joaca continua pentru toti patru, asta imi trece acum prin cap.
    Am renuntat la job-ul de la 8:30 AM la 7:00PM in banca pentru primul copil si imi pare bine ca nu m-am mai intors nici dupa al2lea. Nu era planificat sa raman “director de operatiuni la mine acasa”, insa asa a fost sa fie si este minunat.
    Si pe mine ma compatimesc cei din jur: dar de ce te chinui atat cu mancarea si de ce nu le dai de toate, dar de ce te chinui cu plantele tale si nu le dai medicamente, dar de ce nu folosesti masina ca sa-i duci la gradi sau in parc… dar de ce sa le explic iar si iar ca sunt intr-o noua etapa a vietii si nu vrreau sa fac totul ca toata lumea sau cum spune lumea, ca imi este bine, ne este bine la toti patru.
    Am ales constienti de toate alterantivele, la inceput doar ti se pare greu doar pentru ca nu ai facut acel lucru.
    Am facut baiatul, are aproape 6 ani, apoi fetita, 3 ani jumate si pot spune ca ne-am mai dori copii. Este cea mai grea meserie cea de parinte, dar si ce mai frumoasa.
    Cu iubire le fac pe toate, din iubire pentru ei, vor creste oameni mari (ca acum sunt oameni mici) si vor avea si ei puterea sa aleaga pentru ei si ai lor copii.

    • OanaBotezatu
      August 8, 2017

      Ce frumos ai zic, Lory, cu iubire le fac pe toate. Fix despre asta este vorba: mai multa iubire, mai putina inversunare. Sanatate multa si un gand bun!

  • anca
    August 8, 2017

    E foarte tare sfatul asta, sa dormi acum ca mai incolo nu se stie. Si eu il primesc des. Am intrebat in dreapta, in stanga, dar se pare ca nimeni nu a descoperit cum se poate sa faci rezerve de somn, din care sa mai scoti cate un borcan din cand in cand.
    Poate cunoscutii tai sunt mai priceputi ca ai mei.

    • OanaBotezatu
      August 8, 2017

      Pai sunt priceputi doar in teorie. 🙂 🙂

  • Mihu
    August 10, 2017

    Eu si acum primesc tot felul de sfaturi sau chiar priviri pline de comapasiune :)))). Baietii mei au 7 si respectiv 5 ani si, asa cum spunea cineva mai sus, mie mi se pare mai usor. Isi petrec tot timpul impreuna, se joaca mai mult si sunt mai independenti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *