Incredibilul mod în care David a învățat să meargă pe bicicletă

Până azi, David a mers pe bicicletă cu roți ajutătoare. L-am întrebat de câteva ori dacă e pregătit să renunțe la roțile ajutătoare, dacă vrea să încerce să meargă fără ele. Nu a fost pregătit, nu a vrut să încerce, nu și nu. L-am lăsat, deși, recunosc și nu mi-e rușine să o fac, am avut momente în care m-am ...

mămaia Florica

Pe primul copil - timp de un an şi mai bine - l-a crescut singură. „Românul” ei era la război, Al Doilea Război Mondial, plecat dinainte de a veni pe lume pruncul cel dintâi. Florica, căci așa o chema pe bunica (mama mamei mele), nu a ştiut multă vreme dacă bărbatul ei este viu sau mort. Scrisorile nu ajungeau aproape niciodată ...

#SlavaUkraini. Oare aș putea să mai fiu vie într-un așa iad?

Să-ți împachetezi viața într-o singură valiză, să-ți iei copiii în brațe și să pleci. Nu știi unde. Să nu poți să urli și să nu poți să strigi și să nu poți să plângi în hohote toată tristețea și toată furia; doar să mergi, să mergi și să mergi, pas după pas după pas. Să ajungi, deși nu vrei, la granița ...

Despre cum a fugit bunica de acasă ca să se mărite. O poveste în dialog

Despre cum a fugit bunica de acasă ca să se mărite. O poveste în dialog. — Dar îl cunoșteai sau atunci, în bâlci, l-ai văzut prima dată, o întreb. — Îl cunoșteam, da, dar nu mă uităm eu la el, că era sărac, și nici nu-i plăcea lu' tica (tată - n.r.), îmi zice. — Și deci cum a fost, exact-exact, când ...

Rețeaua care domolește dorul

Ieșeam de la noi din scară, apoi stânga pe strada noastră, treceam pe lângă farmacie, traversam o stradă mare, lăsam în urmă magazinul general, apoi mai mergeam câteva minute și eram acolo. Timp de câte trei luni, în fiecare sâmbătă, la ora 9 seara, același traseu, aceeași destinație, același telefon: "Alo? Tata?!".   Tata a fost "căpșunar", când încă nu se inventase ...

Cadou de primăvară. De la Alexia Udriște & Epson

Încerc să fac un execițiu zilnic: să dau mai departe ceva frumos. Ceva mic, foarte mic, nici nu contează cât de mic, dar să fie ceva frumos, atât de necesar în vremurile astea pandemice pe care le traversăm împreună. Ceva frumos în fiecare zi, i-am zis pe Facebook, dar poate că voi muta obiceiul și aici, pe blog, ca să ...

Alergările și (re)alergările mele

Prima alergare lungă, vreo 6 km, am făcut-o acum opt ani, cam pe vremea asta. Era un cros Asociatia Casiopeea despre care habar n-aveam că știu să-l duc la finish. Dar Eugen a zis că pot, eu eram abia îndrăgostită de el și am zis la fel, da, pot. Și am putut. Mi-a plăcut ce am simțit la final, mi-a plăcut că, ...

Dacă ați ști

Dacă ați ști de câte ori am adormit fără să mai apuc să mă schimb în pijamale, în câte dimineți nu mi-a plăcut fața mea în oglindă, câte zile la rând pot spune „lasă, mă spăl mâine pe păr”, câte seri la rând nu am mai avut energie să spăl vasele, deși urăsc să rămână vase nespălate, câte planuri am și eu pe care n-am ...

Îmbrățișarea cu totul

Îmbrățișarea aia cu totul, întreagă, fără cuvinte sau cu două cuvinte anapoda, spuse în șoaptă, eventual un "ce faci?" aiurea; îmbrățișarea aia cu toată ființa, zdravănă și cumplită și pe dinăuntru, și pe dinafară; îmbrățișarea aia care ține loc de tot ce nu am apucat să ne spunem și tot ce nu ne vom spune vreodată. Îmbrățișarea aia când e ...

6 ani de Cup & Candle. Ce am învățat

O idee foarte clară și bine structurată despre ce vreau să fac. Plan de business. Investiții de mii de euro. Sau măcar câteva sute. Cursuri de antreprenoriat și afaceri. Plan de marketing. Strategie de promovare. Nimic din toate astea n-am avut când am început, acum șase ani, povestea Cup & Candle. În schimb, am avut: inspirație, idei, chef de muncă, ...

Am făcut ceva frumos: #ImAMother by Cup & Candle

Pentru toate mamele care au fost întrebate mereu "Ce face bebe?" și foarte rar sau niciodată "Dar tu ce faci, cum ești, ești bine, ai nevoie de ceva?".   Pentru toate mamele puse la zid când au plâns sau s-au plâns, "Hai, dragă, că au mai crescut și altele copii, ce te tot tânguiești?".   Pentru toate mamele care găsesc rar, foarte ...

Ne suntem destul

By , , , , Permalink 3

Ne suntem destul. Eu cu el, el cu mine, noi cu băieții bucăți din noi. Ne suntem destul așa și uneori mi se pare că e chiar mai mult decât am visat. Nu ne încape timpul în fiecare zi, dar, cumva, avem atât cât ne trebuie. Ne ajung zilele pentru muncă, zâmbete, râsete, pizza împărțită la patru, două cafele, una cu lapte, ...

Pentru mine, prostuța

Mai știi, prostuțo, când credeai că nimic bun nu ți se poate întâmpla, că nu ești destul de bună pentru a primi ceva bun înapoi, că nu ești destul de frumoasă ca să meriți atenție, că nu ești destul de deșteaptă, de amuzantă, de norocoasă, de hotărâtă să faci lucrurile să se întâmple minunat pentru tine? Ce prostuță erai! Toți ...

Am un plan: să înceapă să-mi placă mai mult de mine

Am un plan: să înceapă să-mi placă mai mult de mine. Ha, știu ce gândește mama, știu ce gândesc unii dintre cei care mă știu: dar ce motive ai, mă rog, să nu-ți placă de tine? Motive să nu-mi placă am avut dintotdeauna, căci dintotdeauna m-am concentrat mai mult pe minusurile mele decât pe plusuri (iar aici este un text mai ...

Trezirea, asta-i România reală dintotdeauna!

De unde stau eu, fată crescută la țară, chiar dacă născută la oraș, lucrurile se văd așa și sunt așa de când mă știu (și eu mă știu de 35 de ani): — fetele sunt violate, de câte un individ sau mai mulți (de multe ori, mai mulți), iar șefului de post i se pare mereu amuzant și de hăhăială. El ...

Cum mi-am petrecut detoxul financiar

S-a făcut o lună de când am intrat la detox financiar. Și nu am murit, nici nu am fost mai nefericită (fiindcă nu ne-am refuzat micile plăceri și nici nu am transformat această experiență într-o corvoadă). Ce este cel mai important, la finalul unei luni de detox financiar, este că nu vreau (nu vrem) să mă opresc (să ne oprim) ...

Năzdrăvăniile fericesc copilăriile

Dacă mă comparam cu Daniel Tudorie, ce făceam eu nici nu se punea. Dani era șeful năzdrăvăniilor în copilăria mea și-mi doream uneori să am atâta curaj cum avea el. Și eu am avut o copilărie fericită, dar Daniel chiar s-a distrat în anii aceia în care am fost mici și în care am împărțit orașul, apoi școala primară, curtea ...

error: Content is protected !!