#SlavaUkcraini. Anna are biscuiți

By , , , , Permalink 0

O femeie a fugit de război, din Ucraina și, ajunsă la București, a început să coacă biscuiți. Pentru noi. Pe care noi îi cumpărăm. Pentru ea, pentru fiica ei, Glasha, pentru fiul său, Stanislav, și bunica Lyudmila. Am rugat-o pe Andreea Vasile (de la care am aflat de Anna și care o găzduiește în aceste zile, în București) să îmi spună, ...

mămaia Florica

Pe primul copil - timp de un an şi mai bine - l-a crescut singură. „Românul” ei era la război, Al Doilea Război Mondial, plecat dinainte de a veni pe lume pruncul cel dintâi. Florica, căci așa o chema pe bunica (mama mamei mele), nu a ştiut multă vreme dacă bărbatul ei este viu sau mort. Scrisorile nu ajungeau aproape niciodată ...

#SlavaUkraini. Oare aș putea să mai fiu vie într-un așa iad?

Să-ți împachetezi viața într-o singură valiză, să-ți iei copiii în brațe și să pleci. Nu știi unde. Să nu poți să urli și să nu poți să strigi și să nu poți să plângi în hohote toată tristețea și toată furia; doar să mergi, să mergi și să mergi, pas după pas după pas. Să ajungi, deși nu vrei, la granița ...

mămaia Paraschiva

By No tags Permalink 0

Am tras perdeaua de la geam, ca să vadă afară cum fulguie în zi de Crăciun. A zâmbit: "Lasă, Oană, că nu mai vede mămaia, lasă. Dar ce bine că ai venit, Oană!". Nici nu avea ce să mai vadă, abia de se distingeau fulgii prin geam. Anul trecut nu a mai fost iarnă ca altădată. Altădată, când eu eram cam ...

Despre cum a fugit bunica de acasă ca să se mărite. O poveste în dialog

Despre cum a fugit bunica de acasă ca să se mărite. O poveste în dialog. — Dar îl cunoșteai sau atunci, în bâlci, l-ai văzut prima dată, o întreb. — Îl cunoșteam, da, dar nu mă uităm eu la el, că era sărac, și nici nu-i plăcea lu' tica (tată - n.r.), îmi zice. — Și deci cum a fost, exact-exact, când ...

Rețeaua care domolește dorul

Ieșeam de la noi din scară, apoi stânga pe strada noastră, treceam pe lângă farmacie, traversam o stradă mare, lăsam în urmă magazinul general, apoi mai mergeam câteva minute și eram acolo. Timp de câte trei luni, în fiecare sâmbătă, la ora 9 seara, același traseu, aceeași destinație, același telefon: "Alo? Tata?!".   Tata a fost "căpșunar", când încă nu se inventase ...

Povestea locului de joacă „Emma”. Cum ceri și mai ales CUM PRIMEȘTI un loc de joacă public.

Andreea are 36 de ani, o fetiță de 4 ani, Emma, și multe zile în care, în loc să stea pe margine, așteptând să facă alții, pune mâna și face ea. Când nu funcționează un lucru, orice fel de lucru, Andreea face ceva în privința asta. Când nu sunt destule coșuri de gunoi în zona ei de locuit, de exemplu, ...

Când primești în palme viitorul

By , , , , Permalink 9

Am copilărit la țară, printre copii pentru care școala nu era obligatorie, ci întâmplătoare; printre copii pentru care nu se punea problema să aleagă dacă merg la școală sau la câmp, când era vremea prășitului – se știa deja că merg la câmp; printre copii care nu primiseră niciodată în dar o carte. Știu cum arată mâinile care au ținut ...

Drumul spre școală începe cu tine

Eliza e în clasa a IV-a, are 10 ani și, de aproape un an, face școală pe telefon. În Făgăraș. Nu pe computer, nu pe laptop, nu pe tabletă, ci pe un telefon pe care are instalată aplicația WhatsApp. Învățătoarea ei spune despre ea că este o copilă harnică și implicată, învață cu plăcere, își face mereu temele și are ...

Jumătate de viață cu HIV. O poveste despre ne-renunțare

By , , , , Permalink 5

Peste puțin timp, Maria va împlini 17 ani de când trăiește cu virusul HIV. 17. Adică fix anii pe care îi avea atunci când i-a fost pus în brațe acest diagnostic cu care puțini dintre noi știu ce să facă. Închipuiți-vă un copil de 17 ani, ajuns într-un spital de provincie, bolnav și slăbit, care este luat în primire de o ...

Ana Barton scoate iubirea din #dincălimară și-o scrie de mână

„Fiecare suntem toți”, a scris Ana Barton, de mână, cu stiloul, și a pus poza cu scrisul ăsta – și cu stiloul – pe Facebook. Hashtag - #dincălimară. Se întâmpla acum o săptămână și două zile. Like, că mi-a plăcut, și am mers mai departe. Mai departe a mers și Ana: o nouă zi, alte cuvinte, alt stiloul, altă cerneală. S-a ...

2.200 de scaune goale. Unul e pentru tine

Gata, mi-am ocupat scaunul. Scaunul 1601. Așa s-a nimerit, nu e vreun număr special. Am ales pe hartă, fără să mă gândesc prea mult, scaunul din intersecția Strada Maria Tereza și Șoseaua Olteniței. Nu știu unde vine asta, dar sigur-sigur n-are cum să fie un loc rău pentru un scaun de pe drumul (mai) binelui. Mai sunt 2179 de scaune acum, la ...

Îmbrățișarea cu totul

Îmbrățișarea aia cu totul, întreagă, fără cuvinte sau cu două cuvinte anapoda, spuse în șoaptă, eventual un "ce faci?" aiurea; îmbrățișarea aia cu toată ființa, zdravănă și cumplită și pe dinăuntru, și pe dinafară; îmbrățișarea aia care ține loc de tot ce nu am apucat să ne spunem și tot ce nu ne vom spune vreodată. Îmbrățișarea aia când e ...

Acești români de care ne e dor și doare

Acești români care vin acasă, acasă unde s-au născut, de două ori pe an, dacă au noroc, de Paști sau de Crăciun și în august.   Acești români care ne nasc nepoții departe de noi și de ale noastre, dar uneori, la botez, îi îmbracă în costum popular românesc și le pun nume românești.   Acești români care vorbesc limbi străine, dar nu ...

Învață să vezi omul cel bun care e în fiecare

Știi despre Petre că are 17 ani. Ce nu știi este că fiecare din cei 17 ani a fost o luptă continuă, pentru el și pentru familia lui. Știi despre Petre că e scump la vorbă, răspunde mereu scurt și la obiect, vorbește spontan doar dacă este foarte interesat de subiect. Ce nu știi este că, dacă îți va răspunde, te ...

Educatorii: oamenii mari care cresc oameni mici

O bonă despre care credea toată lumea din parc că e mama, căci vorbea prea frumos cu copilul avut în grijă, un specialist în anti-hacking și programare, un om pasionat de munte și de escaladă, o persoană cu doi ani de practică la Criminalistică și IML, un adult care a  învățat dragostea pentru copii într-un centru de plasament, o persoană căreia nu i-a ...

Trezirea, asta-i România reală dintotdeauna!

De unde stau eu, fată crescută la țară, chiar dacă născută la oraș, lucrurile se văd așa și sunt așa de când mă știu (și eu mă știu de 35 de ani): — fetele sunt violate, de câte un individ sau mai mulți (de multe ori, mai mulți), iar șefului de post i se pare mereu amuzant și de hăhăială. El ...

Bergman, grădinița pentru oameni mici, se deschide și în Timișoara

La ora 8.00, sunt încă împreună, dar se pregătesc să-și continue ziua separat. Se privesc cu drag și-și spun „te iubesc, să ai o zi frumoasă”.   Când copiii vor mânca de mic-dejun, pe îndelete, lapte cu cereale sau pâine cu unt și gem de zmeură adevărată, părinții lor vor fi deja la a doua cafea, pregătită la mașina de cafea din ...

error: Content is protected !!