Țiganca din salonul meu de spital. Despre aparențe

Când au adus-o în salonul nostru, toată lumea a strâmbat din nas. “Una cu fuste e tot ce ne mai lipsea!”, a comentat vecina de pat din dreapta mea. Femeia cu fustă înflorată și bluză roz, cu două cozi împletite pe spate și lungi până la fund, înaltă peste 1,75 m, cu sâni mari și buze cărnoase și niște ochi căprui frumoși și calzi, pășea apăsat în papucii cu platformă și avea în brațe un băiat cu părul creț-creț. Vreo oră a durat să-și care din salonul vechi în cel nou (asistentele au mutat-o ca să elibereze salonul ei și să izoleze acolo un micuț abia internat, suspect de enterocolită) toate catrafusele: punga cu haine, punga cu scutece, schimburile copilului, vreo patru farfurii, două caserole goale, trei castroane, cana, apa, pachetele de biscuiți ale ăluia mic, bananele, punga cu șervețele umede, niște schimburi abia spălate. A pus totul pe noptieră, copilul în pătuț și, pe calorifer, o pereche de chiloți verzi. La chiloți, m-am blocat și eu. Am râs, ce să fac. “E rece caloriferul”, am zis. “N-are nimica”, mi-a răspuns. “Doar n-o să-i țin în buzunar. Stai liniștită, îi iau când vine doctora”. 🙂

Era 11 noaptea când, în sfârșit, s-a așezat în pat și, după ce ne-au adormit copiii, a început să vorbească. În serile din urmă, la ora aia, cu toatele am fi dormit de mult. Dar dacă femeia a început să vorbească, am zis să o ascultăm.

– Și-ai voștri tot răciți e?

– Da.

Așa a început.

– Ai un copil foarte frumos, i-am spus, și nu mințeam.

– Este, mulțumesc, seamănă cu ta-su.

Și-apoi a urmat o poveste de seară, o las mai jos așa cum am scris-o imediat ce am ajuns de la spital (mi-am luat notițe pe telefon), trageți și voi învățăturile pe care le considerați, dacă le considerați. 🙂

“Ta-su e legat de când îl aveam pe el în burtă, l-a văzut abia după câteva luni, prin geam. Eu am vrut să-l dau afară pe ăsta micu’, fiindcă nu mai voiam să fiu cu ta-su, dar n-am mai apucat. Am aflat târziu și, când am aflat, era Postul Paștelui și mi-a fost frică de Dumnezeu, așa că l-am păstrat, ce să fac. Mai am o fată, de cinci ani, tot cu ta-su.”

Soțul ei e la închisoare pentru trafic de ființe, fiindcă plasa fete la o peștoaică în Franța. Când a aflat ce prostii face, a vrut să-l lase. N-a mai făcut-o, cum să plece cu burta la gură, plus că e greu să mai găsești pe cineva care să te ia drept fată mare și, dacă îl lăsa, trebuia să dea înapoi și banii pe care el îi plătise pe ea – că așa e legea lor.

“Știi, la noi nu e așa de ușor să te desparți. Eu l-am iubit mult pe bărbatul ăsta, era gras și frumos, toată țigăncile voia să fie cu el. L-am iubit așa de tare, că le-am zis lu’ mama și tata să accepte câți bani are, să nu îi ceară mai mult. La noi încă se plătește ca să te cumpere și să îi fii nevastă. Pe mine m-a luat cu 4.000 de euro în mână și vreo 3.500 mâncarea și băutura de la petrecere. Că n-am vrut nuntă, deși toate țigăncile vor, eu n-am vrut, am vrut numai să fiu cu el. Ne-am luat și a fost bine în prima parte, că mă iubea și el. Dar apoi i-a băgat soacră-mea prostii în cap, că la noi, la țigani, femeia, după ce e luată, e văzută ca un fel de sclavă pentru bărbat. El a vrut să mă mai ajute, dar nu l-a lăsat mă-sa, că cică la ce m-a luat, nu ca sa fac?! Așa că m-a abandonat, ușor, ușor, mai făcea și prostii, mai lipsea noaptea de acasă. Dar la noi nu e rușine dacă face el, ci numai dacă face ea”.

Țiganca, căci așa ne-a rugat să-i spunem, știe și ea că se zice de etnie romă, dar nu-i place, povestea cu drag și cu amar în același timp. Din când în când, îi verifica fruntea puștiului de lângă ea, să vadă dacă mai frige.

Până spre miezul nopții, ne-a povestit cum a făcut bărbatul ei trafic cu fete plasate la produs și cum l-a turnat una dintre fete la Poliție, fiindcă aia îl iubea și voia să i-l fure și, de gelozie că ăsta nu-și lasă nevasta, l-a turnat. Nu e de acord cu ce a făcut bărbatul ei, dar, ne spune, nu ar fi putut să îl părăsească. Este, totuși, omul cu care s-a luat din dragoste. Ne-a mai spus că în primele lui luni la închisoare l-a pedepsit, a mers foarte rar la el, îi era greu să îl ierte că a lăsat-o cu burta mare și singură. Încet, încet, când a văzut că omul ei cu burta mare a început să slăbească, i s-a făcut milă și l-a vizitat mai des. Dar la dormitorul conjugal tot nu s-a dus, ca să vadă și el cum e să fii singur cu totul. Acuma, din cauza asta, crede, are chiar niște noduli la sân, va merge la control, dar la camera intimă din închisoare tot nu vrea să meargă.

Era slab mort bărbatul, aproape să nu-l mai recunoască, atunci când și-a dat seama că e de datoria ei să îl țină tare în toți cei trei ani cât are să stea acolo. I-a zis într-o zi: “Bă, băiatule, tu vrei să râdă toți țiganii din țigănie de tine când ai să te liberezi? Pune mâna, băi, băiatule, și mănâncă și fă sport și ai grijă de tine, că n-ai ce să mai faci, oricum nu ieși mai devreme. Plus că eu nu vreau să umblu cu tine urât pe stradă.” Ea l-a încurajat să reziste, ne-a spus. Nu mă-sa, nu sora-sa, nu neamurile lui, doar ea. “Normal că l-am încurajat, că așa face o nevastă cu bărbatul ei, nu? Voi nu faceți la fel?”

M-am gândit atunci câte dintre femei mai cred așa, chiar cred. Câte sunt dispuse să acorde a doua șansă, să fie lângă omul lor și atunci când greșește, să îl ridice când e la pământ, să îl încurajeze, să îl aștepte cu anii.

Țiganca de la mine din salon, nu îi voi da numele, nu are carte. Deși e dintr-un oraș foarte aproape de București, nu au dat-o părinții la școală. Încă există la ei regula asta nescrisă că femeile nu trebuie să știe carte, ci să crească copii. Soțul ei are opt clase, ea – nici măcar una. Nu știe să citească, nici să scrie și aproape că îi dau lacrimile când ne spune asta. Nici să se iscălească nu știe. Peste un an, însă, o va da la școală pe fata ei, fiindcă, orice ar fi, fata ei va face carte, să nu fie proastă ca ea.

Dar țiganca nu era proastă, vă jur. Nu știa carte, dar nu era proastă. Și atâta bun-simț cât am văzut eu la femeia asta cu două cozi lungi, împletite, lăsate pe spate, nu am mai văzut de ceva vreme. Oricât au strâmbat din nas celelalte mame din salon, țiganca asta a fost cea mai vrednică dintre noi. Se ștergea ea de fustă, că nu avea niciun prosop, dar: se spăla pe dinți câte 10 minute, de două ori pe zi, se spăla pe mâini de zeci de ori, înainte și după ce își schimba copilul, înainte și după ce îi dădea medicamentele etc. Când fiu-său a făcut numai firmituri de biscuiți pe jos, s-a dus la infirmieră și a rugat-o să-i dea o mătură. “Cum să mături matale? Mătur eu, că eu am murdărit.” A fost, probabil, printre puținele femei internate în spital care i-au luat din mână mătura infirmierei, așa era asta de șocată.

Cel mai mult mi-a plăcut de ea cum povestea despre cum, din dragoste, trebuie să fii tare când cel pe care îl iubești e căzut. Și mi-a mai plăcut ceva: lumina din ochii ei când a zis că abia așteaptă să înceapă fiică-sa școala, ca să înceapă, odată cu ea, să învețe să scrie și să citească.

Altfel, vă pare sau nu, mie, una, țiganca asta mi-a dat, într-o noapte și-o zi, cât am împărțit același salon de spital, o lecție despre cum să nu judeci oamenii după aparențe. Da, și-a pus chiloții verzi pe calorifer, dar când i-a atras asistenta atenția, i-a luat de acolo și și-a cerut scuze. Zicea mulțumesc mai des decât respiră unii. N-avea carte, dar avea ceva ce mulți care au carte mai rar arată: bună creștere.

 

***

Am scris povestioara asta ca să-mi rămână aici, să nu o uit niciodată, ca să nu mai judec nici eu după aparențe, cum mi se întâmplă uneori să o fac; ca să îmi amintesc că oamenii sunt, de multe ori, altfel decât îi arată ambalajul; ca să nu uit că e bine să fim toleranți; ca să mă vindec eu însămi de obiceiul prost de a gândi strâmb, doar după prima privire.

Și l-am mai scris dintr-un motiv: fiindcă nu vreau să uit că, uneori, fiecare dintre noi e un țigan privit cu neîncredere de cineva de lângă. 🙂

Fix înainte să public articolul, am aflat că 65% dintre români nu vor să accepte persoane de etnie romă în familia lor, iar 48% nici măcar ca vecini, potrivit unui sondaj Pew Research Center. Iar asta e cam trist.

 

 

Be happy & nice,
O.

 

42 Comments
  • mada
    May 16, 2017

    Hai sa mai lasam idei de toleranta si iertare neconditionate. E o exceptie, nu o regula in comunitatea lor. Femeia e vazuta ca o fiinta inferioara nevoita sa accepte orice umilinte si sa isi compromita principiile. Asta promovezi? Femei inselate, umilite care stau si accepta sa fie intretinute din bani obtinuti din prostitutie sau pedofilie ? Deviezi grav cu modelul sotiei fidele, proaste pana la limita absurdului care accepta josnicia umana. Cum ramane cu traumele fetelor abuzate? Cum ramane cu traficul de persoane? Iertarea “indiferent ce” duce la abuz. Persoana iertata va sti ca indiferent ce va face va fi iertata. Texte melodramatice, de aparare a unei comuntati, doar ca ai intalnit un om decent nu scuza proxenetismul, abuzul de persoane sau pedofilia. Sa cresti niste copii din bani castigati din cersit, furat, prostitutie nu e o cinste. Nu ai inteles nimic. Viata e despre demnitate. Nu e despre de cate ori te speli pe dinti. E si aia, dar in plan secundar. Felicitari, tocmai ai scris o postare despre cum sa ramai intr-o casatorie fara viitor, despre cum femeile umilite si inselate accepta acest statut si se complac. La tiganca nu aveam pretentii, dar la o femeie care pretinde ca e educata – da.

    • Sergiu
      May 17, 2017

      Fascism pur perfecto ce ești, și perfecțiunea asta probabil ți se trage din gena ta românească, pura gena… Hahaha. Vai și amar și de ala putin

    • Simona
      May 17, 2017

      cred ca nu ai prins esenta povestii, mada, draga…

    • Irina
      May 17, 2017

      Draga Mada, iti raspund cu un comentariu- pe vremea mea cand ceva se spargea, il reparam, nu il aruncam. Asa e si cu casatoria. No other comments.

    • maria
      May 17, 2017

      Parcă ai scris cuvintele mele… .Exact asa gândesc si eu, bravo!

    • Paula
      May 17, 2017

      Comment cu iz de rasism! Asa ceva numai in Romania poate sa existe, in Romania secolului 21 de la care avem pretentia ca este ” o tara europeana”. In Europa si oriunde in lume, intr-o tara civilizata, ideile xenofobe, rasiste, sint aspru pedepsite. Toleranta si iubirea de aproapele tau sint promovate indiferent de sex, religie, nationalitate, etnie, apartenenta politica, etc…si inca ceva, pentru ca o femeie sa nu mai fie nevoita sa suporte statutul de sclava in familie, statul roman ar trebui sa aloce fonduri pentru alfabetizarea acestor comunitati, sa ofere traininguri si sa le dea o sansa pentru a se integra in societate. Nu rezolvati nimic daca doar blamati. Luati exemplul Prim Ministrului Canadei Trudeau , care a primit 25000 de refugiati sirieni, in majoritate femei cu copii, si nu le-a judecat, in plus s-a dus la aeroport sa le ureze personal bun venit, sa ofere jucarii de plus copiilor si flori femeilor si sa le asigure ca Guvernul Canadei le va acorda sprijin, locuinta sociala, un venit minim garantat, drepturile pentru copii ca orice alt rezident canadian, scoala in limba engleza gratuita si cresa gratuita pentru copii cat timp mamele sint la scoala, invata limba si pot apoi sa-si gaseasca un loc de munca. Intai oferi si apoi ceri! Iar tiganca din poveste sau macar fiica ei, sper din tot sufletul sa aiba acces la educatie ca in viitorul apropiat sa se poata ridica si din randul comunitatii lor o femeie puternica gen Malala care sa militeze pentru drepturile femeilor din comunitatea lor si impotriva discriminarii in tara care este si a lor.

    • Dumitru-Sapuna Mihai
      May 17, 2017

      Nimeni nu “promoveaza” ceva aici…
      E o felie de viata si o poveste cu talc…
      Daca vrem sa o “asimilam” bine , daca nu , nu !!!
      Autoarea are insa dreptate cand spune ca , macar o data in viata ati fi putut fi “judecata” dupa aparente si discriminata…
      Ganditi-va ce momente ati trai daca ati spune public in Elvetia , Franta sau Anglia ca santeti din Romania… Si asta ar fi TOT O DISCRIMINARE SI APRECIERE DUPA APARENTE…
      De fapt asta este indemnul : judecati oamenii dupa fapte , comportament , vorbe si , cand le puteti deduce , dupa felul cum gandesc…

  • Maria
    May 16, 2017

    Foarte frumos scris!
    Și da, mă regăesc printre cei care încă mai face aprecieri după aparențe! Și aici chiar nu includ țiganii pentru că am avut tangențe cu lumea lor, am mers la Moroieni, în țăgănie. De când sunt mică, o țigancă de acolo ne aduce zmeură pentru dulceață.
    După câteva situații în care mi-am primit lecția, am învățat ca atunci când apare gândul ăla de judecată asupra cuiva, să mă trag singură de mânecă și să-mi zic: ai răbdare, cunoaște omul, ai zis că nu mai tragi concluzii așa repede!

  • Simona
    May 16, 2017

    Foarte fain scrisa e povestea ta.
    Coincidenta face ca si eu sa fi avut in salon o tiganca. Una de 16 ani, care era la al doilea copil. Pe primul in nascuse la 13. Locuia in casa mare cu turnulete si fusese cumparata cu bani multi.
    Primul ei tigan si un altul, facusera schimb de neveste, fara sa le intrebe daca ele vor, asa ca ea acum avea alt barbat, iar primul copil nu mai era langa ea ci fusese dus de tatal lui.
    Tragic! Avea o frumusete angelica tigancusa si o inocenta induiosatoare. Inca ma gandesc la ea uneori.

  • Etg
    May 16, 2017

    Nu judec. Apreciez orice etnie. Cel mai bun prieten al meu e tigan si nu mi-e rusine s – o spun : el si familia lui sunt niste oameni extraordinari.

  • Alinapink
    May 16, 2017

    Sincer iti zic pana sa-l cunosc pe sotul meu si eu judeam oameni, dar el mi-a demonstrat ca nu sunt toti la fel, ca te poti baza pe ei si ca de cele mai multi ori tiganii iti sar in ajutor.

  • Irene
    May 16, 2017

    Frumos ai scris! Desi nu sunt rasista si probabil de multe ori am judecat dupa aparente,dupa etnie…in fine! Poate daca am fi mai buni cu semenii nostri si ei ar fi mai buni cu noi…
    Mi-au intrat cuvintele tale in suflet de parca mi-ai fi povestit fata in fata la o cafea!
    O sa mai revin sa citesc articolele tale. Sincere salutari!

  • PicincuH Viorica
    May 16, 2017

    Frumoasa lectie de viata 🙂
    Asa este, trebuie sa fim, cu totii, mai toleranti si da, aparentele inseala.

  • Alina Sas
    May 16, 2017

    Foarte fain ai surprins momentul cu ‘tiganca’, mi-a placut!

  • Maros Felicia
    May 16, 2017

    Adevarat! Astfel de lectii am primit si eu! Eu in 8 luni de sarcina, autobuzul plin, o gramada de domni, dintre care tineri, toti se uita in parti. Un tigan sprinten si frumusel imi zice : Haideti domna stati jos va rog si-mi zambeste larg! Ei acuma care ii mai educat tiganul sau fistichii aia care se prefaceau ca nu ma vad si cu nasul in smartphone?!
    O prietena care sta in zona de tigani mi-a spus ca pruncii tiganilor se joaca leapsa, elastic si cu mingea la gramada, a zis ca e o veselie de nedescris pe strada. Pe noi astia desteptii ne-au invadat telefoanele si tabletele.
    Daca ar fi mai multe femei cu rabdarea asta, ar fi foarte putine divorturi. Si soacra mea mi-a destanuit ca socrul a umblat aiurea si era foarte determinata sa se desparta, chiar daca avea 3 copii. Peste cativa ani copilul cel mare a avut un accident foarte grav, este convinsa ca faptul ca au ramas impreuna i-au salvat copilul pentru ca ingrijirile au fost foarte costisitoare, iar daca nu ramaneau impreuna nu aveau nici forta financiara, nici morala, nici de organizare ca sa il salveze. O familie unita este mult mai puternica intotdeauna.

  • Stancu Gabi
    May 16, 2017

    Felicitari!

  • Ana
    May 16, 2017

    Incredibil articolul!!

  • Raluca
    May 16, 2017

    Eu sunt curioasa ce parere au mamele a caror fiice au ajuns prostituate in franta despre povestea “lacrimogena” a ei. A tigancii care stia cum si de unde are barba’su bani. A tigancii care l-a iertat pentru ca il iubea in timp ce el vindea niste fiinte.
    Nu pot fi impresionata de nepasarea unei mame de fata care isi lua painea datorita unor vanzari de fete.
    Sa o lasam mai moale cu compasiunea ca si ea e la fel de vinovata ca el.
    Faza cu grija de copil…sunt curioasa cum e cand o sa plece din spital.

  • Carmen
    May 16, 2017

    Am avut și eu o astfel de experiență, cu mici diferențe (eu am venit ulterior în salon). Vreo doua zile nici nu am știut că frumoasa și cocheta fata din patul alăturat este țigancă măritată. Ulterior au apărut și fustele crețe dar foarte curate, și pentru prima data mi-au părut chiar frumoase. Tot ce avea era de calitate și bine întreținute, dar mai avea ceva: cei 7 ani de acasă. Și eu am fost uimită. Bineînțeles că sunt țigani și țigani: aceste femei despre care vorbim sunt țigănci de mătase, cum le spunea bunica. Iar legătura cu preconcepția în ceea ce privește etnia lor, mă gândesc uneori dacă mă lasa Bunul D-zeu într-o familie de țigani și aș fi fost la fel de respinsă de societate, cum ar fi fost viața mea, sensibilă cum sunt?

  • CODmunte
    May 16, 2017

    Minunat articol si o lectie despre ce putem intalni in viata… NEPREVAZUTUL DIN OAMENII DE LANGA NOI.
    Lucrez intr-o companie multinationala, unde ma ocup cu instruirea noilor angajati pe linie de Securitate si Sanatate in Munca. Acum ceva timp, destul de recent, am auzit o discutie destul de aprinsa intre o colega din departamentul HR si o persoana, discutie ce avea loc langa usa biroului meu. Iesind afara din biroul meu, am avut surpriza sa descoper ca colega de la HR incerca sa convinga o persoana de etnie ca a gresit in ce priveste felul de a fi prezenta la angajare si ca este cam in neregula cu prezenta ei pe acolo.
    Dupa o saptamana, persoana de etnie era in sala de instructaj si la sfarsitul instruirii a fost una dintre persoanele care a raspuns corect la toate intrebarile de la testele de evaluare a instructajului. Dar cel mai mult m-a impresionat ca s-a bucurat mult, foarte mult cand a aflat ca… VA AVEA UNDE SA LUCREZE. Ca de la acest loc de munca VA DUCE BANII FAMILIEI.
    Si OCHII EI SCLIPEAU DE BUCURIE.

    • Ica_B
      May 17, 2017

      Nu am cuvinte. Sclipeau ochii de bucurie? Pai se terminase ajutorul social..probabil. Si erau disperati . Si eu am fost impresionata la maternitate. În orice salon e foarte posibil sa întâlnești si o tiganca. . Si eu am întâlnit una.. A venit a lăsat copilul …spunând. Ca mai are 5 acasa…si a plecat. Ne era mila de bietul copil..am chemat asistenta…a luat copilul si a plecat cu el.. Probabil acum e unul din cei ce fug din orfelinate si fac prăpăd. Asa ca mie, pesonal mi se face greata. mai lasati chestiile astea siropase.. Si de multe ori am vazit cu ochii mei tigani in grupuri la furat in autobuze, tramvaie..violenti, alcoolisti,sau bogati-trafic de fete, droguri. Asa ca dacă ii placeti atat..dati-le o camera cu chirie..si ramaneti fara casa. Mi -e sila de propaganda asta penibilă

      • laur
        May 18, 2017

        agree with you …

  • Andrei Anca
    May 16, 2017

    Emotionant articolul! Pentru mine cel putin si spun asta cu lacrimi in ochi, caci imi aduc aminte de o noapte, de acum cativa ani, cand ma aflam pe holul unui spital. La lasarea serii, pe holul respectiv eram eu si o tigancusa foarte tanara, mica de statura, slabuta, cu 2 cozi impletite cazadu-i pe spate. Eu imi pazeam mama, ea isi pazea soacra. Am stat o noapte intreaga, umar langa umar, sprijinindu-ne una de alta. Intram pe rand la terapie intensiva, caci nu aveam voie decat cateva minute la anumite intervale. Cand eu o verificam pe mama, o verificam si pe soacra ei. Cand ea intra la soacra ei, se uita si la mama. Si ne bucuram ca 2 copii cand vedeam ca ambele isi revin din niste interventii considerate a fi cu sanse mici de supravietuire. Asa ne-am tinut de urat si ne-am ajutat una pe alta in niste momente foarte grele. Nu voi uita insa nicicand bunul simt si modestia fetei.

  • Ana
    May 17, 2017

    Și eu am observat că tigancile cu cozi lungi sunt foarte frumoase si au ceva aparte… si chiar nu îmi doresc să îi am vecini … ei au obiceiurile lor, stilul lor aparte de viață și nu aș vrea să fie aproape de noi.. pe stradă, în autobuz sau în alte părți nu mă deranjează dar nu aș vrea să îmi fie vecini

  • Marian
    May 17, 2017

    E scris cam romantios, realitatea e că e cu pușcărie. Și cu analfabetism.

  • o femeie
    May 17, 2017

    realitatea e si mai trista: rasismul e inca in floare. Degeaba educatie daca nici macar nu incercam sa intelegem pe ceiallti.

    Si cate alte tiganci sunt acolo unde sunt, pentru ca nu au avut de ales…

  • Angela
    May 17, 2017

    Buna ziua!

    Felicitarile mele dnei.Oana ! Imi place articolul !
    Din pacate persoanele ( unele) au citit acest articol din start cu prejudecati si un raspuns gata alcatuit!
    Nu ma pot abtine sa nu dau o replica, departe de mine gandul de a jigni pe cineva sau isca controverse!
    In primul rand unele cititoare ati scapat din vedere: tiganca nu stia ce face sotul ( trafic de persoane) ;
    – cand tiganca a aflat a vrut sa divorteze ( nu a putut pt ca a fost constransa de conditii poate chiar si amenintari) ;
    – tiganca il pedepseste pe sotul ei asa cum poate ( nu l-a vizitat, nu intimitati cu el ) ; DAR,
    -tiganca este cu frica de Dumnezeu ( nu a facut avort, incearca sa isi ierte sotul – ” Si me iarta Doamne noua pacatele noastre, PRECUM si noi irritant gresitilor nostri!”
    – tiganca este o ” victima ” a legii tiganesti ( care are parti rele dar si bune) .
    – in ciuda faptului ca tiganca a vrut sa il avorteze pe copil, credeti ca ii mai pasa ei sa il duca la spital?
    – femeia spera ca sotul ei se va schimba si casnicia va fi bine ( * soacra a fost discordia de unde au inceput problemele) .

    Referitor la faptul ca nu acceptati tiganii in vecinatate, refuz bazat doar pe prejudecati, ei! Hai sa va spun eu ce ” bine este ” de exemplu in cazul meu si a multor romani cumsecade din diaspora, eu fiind medic sa fiu luata drept tiganca in locuri publice doar pt ca sunt din Romania! Apoi mi se face acru cand un ranjet apare pe fata lor cand afla ca sunt medic! Aceasi problema o lovesc si pe musulmani ( nu vorbesc de teroristi) !

    Unul dintre cei mai buni Urologi chirurgi din Europa ( am avut onoarea sa fiu studenta sub conducerea lui ( mama dansului fiind o doamna cu fuste ) este tigan ! Si ia ghiciti!
    Dl. Doctor a refuzat post in Franta, nu ia mita, banii primiti in donatie il cheltuie pe aparatura pt spital , si multe altele!

    Oare stun noi cati tigani sau alti subiecti ai prejudecatii noastre be salveaza viata, be dau o donatie, o mancare o haina si noi ii ” gonim ” pt ca nu sunt din ” cleanul nostru “? Be-am gandit oare daca nu cumva noi I-am starnit intr-un fel sau altul?

    Multumesc!
    Cu stima,
    Angela.

    • Raluca
      May 17, 2017

      Sunt vizata si simt nevoia sa raspund:
      In primul rand unele cititoare ati scapat din vedere: tiganca nu stia ce face sotul ( trafic de persoane) ;– esti ferm convinsa ca nu stia? Nu a intrebat nici macar o data de unde are banii? Cu ce se ocupa? Eu nu cred. Cred ca stia, dar se facea ca nu o intereseaza.
      – cand tiganca a aflat a vrut sa divorteze ( nu a putut pt ca a fost constransa de conditii poate chiar si amenintari) ;– asta patesc si romancele. Asa ca nu e o scuza. Sunt atatea centre unde femeile sunt aparate, dar a preferat comoditatea.
      – tiganca il pedepseste pe sotul ei asa cum poate ( nu l-a vizitat, nu intimitati cu el ) ; –ce sa zic: nu ii mai da …. Se duce omu in franta sa se distreze cu una dintre “achizitiile” sale
      -tiganca este cu frica de Dumnezeu ( nu a facut avort, incearca sa isi ierte sotul – ” Si me iarta Doamne noua pacatele noastre, PRECUM si noi irritant gresitilor nostri!”—nu dumnezeu trebuie sa o ierte, ci parintii fetelor abuzate. Si ghici ce? Nu o sa o ierte.
      – tiganca este o ” victima ” a legii tiganesti ( care are parti rele dar si bune) .—din nou: cere ajutorul si ti se va da.
      – in ciuda faptului ca tiganca a vrut sa il avorteze pe copil, credeti ca ii mai pasa ei sa il duca la spital?–si a ajuns prea tarziu…cat e de convenabil, nu?
      – femeia spera ca sotul ei se va schimba si casnicia va fi bine ( * soacra a fost discordia de unde au inceput problemele) . ia spune-mi te rog cum o sa se schimbe sotul abia iesit de la puscarie. cine angajeaza un puscarias? cine angajeaza un tigan puscarias?! nimeni. fie o sa stea pe banii statului, fie o sa se reintoarca la meseria care l-a consacrat.
      Nu cred ca e cazul sa ii porti de mila urologului pentru ca sigur are o groaza de bani si nu ii pasa daca e sau nu tigan. Si nu uita: tiganii au automat un loc la toate facultatile de stat. Intra la buget si cu 5.
      Pana acum eu nu am intalnit niciun tigan care sa imi schimbe parerea despre ei si nici nu o sa existe.
      Scurt, simplu si la obiect.
      Am tot dreptul sa ma uit cu dispret la ei cand se plang in stanga si in dreapta ca’s muritori de foame si au tone de aur pe ei sau castele in loc de casa.
      Am prejudecati pentru ca am suficiente informatii cat sa imi fac o parere negativa despre ei.

      • ba_laura
        May 18, 2017

        Ai prejudecati pentru ca e mai simplu asa. Le porti cu tine precum niste decoratii de mare onoare. E ceva mai greu sa fii atent in jurul tau, sa vezi individualitatile si nu categoriile deja clasificate.
        Mai ales ca treaba asta te ajuta sa ai o parere foarte ferma despre orice.
        Scurt, simplu si la obiect.

    • o femeie
      May 18, 2017

      Sincer, eu la 16 ani eram mai naiva decat ea. Intre timp am facut studii universitare si nici la sfarsitul studiilor cand am intalnit un caz oarecum asemanator, tot nu pricepui din prima.
      Tiganca nu stia ce face sotul si avea doar 16 ani. Si analfabeta. Si daca a mai fost tinuta inchisa in casa si normalitatea vietii inseamna sa nu intrebe barbatul, sa nu asculte, ca el face afaceri si nu are dreptul sa intrebe/vorbeasca. Sa nu uitam, avem sute de ani de robie, si multi inca nu ne-am revenit, chiar daca nu ne place dar diferenta intre un rob si sclav nu era mare.

  • Simona
    May 17, 2017

    Buna, povestea mea este cam asa… la ora 3 ajung la urgente cu bebe de 4 luni, laringita 🙁 . Ne internam, ajungem in salon, 3 paturi inghesuite, intuneric, asistenta aprinde lumina, surpriza 2 tiganci ! M-am panicat, am dat inapoi si am iesit instant afara. Am dat telefoane la 5 dimi sa fiu mutata, nu erau locuri ! M am intors in salon, tigancile s-au trezit si copilasii lor, i-am deranjat clar! M au intrebat ce are puiul etc. Una din ele tot asa fara scoala dar frumoasa, ochii mari, buze carnoase, sanii f frumosi, supla si extrem de sociala, tot cauta vorba cu mine. Copilasii lor frumosi foc foc . A 2 zi vine un domn la asta mai frumoasa, imbracat la costum, vorbea frumos dar f apropiat cu copilasul. Ma gandeam ca este vreo cunostiinta, dar NU ! Era sotul ei roman, avocat de profesie care mai si candida nu stiu pe unde, extrem de inteligent omul chiar stia ce spune! Am schimbat telefoanele, am ramas prieteni, ne vizitam … ! Oamenii au suflet indifetent de culoare!

  • Oana
    May 17, 2017

    Si in salon cu noi era o tiganca cu baietelul ei de 1 an. Avea 16 ani. Mi-am dat ochii peste cap, nu am comentat, dar ma gandeam: cat ghinion sa am? Apoi a inceput da vorbeasca. Incorect gramatical si mult, foarte mult. Ma gandeam cum sa abordez situatia sa o fac sa mai si taca. Tragea de copilul ala al ei, care nu statea potolit deloc in patutul lui de copil, singurul din salon. Ea statea pe scaun langa. Copilul meu fiind putin mai mare, am primit un pat, despre care asistenta a avut grija sa ma informeze sa nu il depasim, vazand ca al meu copil se joaca cu o masinuta impingand-o pe patul vecin. M-am uitat in jur, mai erau inca 4 paturi goale, doar noi doua in salon. Apoi mi-am amintit ca mi-a spus ca ea e acolo de cateva zile, spre o saptamana si am intrebat-o dupa ce a plecat asistenta, ea unde a dormit toate acele nopti? Mi-a raspuns fara nici cel mai mic sentiment de nedreptate sau revolta in voce ca acolo, pe scaun, langa patut, ca asistentele i-au spus si ei sa nu se atinga de celelalte paturi, si ca e mai bine pe scaun, ca in patut nu incape oricum decat in fund cand sta sa il adoarma pe cel mic pe picioare, si nu ar putea dormi asa intepenita langa el. Apoi a continuat sa “il stearga de bale” ca “ce sa ii faca, ii ies dintii, le-a spus si asistentelor care mereu o cearta ca e ud la gat si nu a avut timp sa ia de acasa nimic sa ii puna la gat, sau sa ia hainute de schimb”. Stie ca le enerveaza si cand in agitatia lui de copil tinut in patut (pt ca a plecat cu el descult de acasa si nu il poate lasa sa mearga pe jos cum il pune atat de mandra acasa tot timpul ca sa exerseze) isi smulge electrozii de pe piept, dar nu e nimic, ca a fost atenta si a invatat cum sa ii prinda singura la loc, fara sa le mai deranjeze pe ele sau sa se vada pe monitor ca s-au desprins.
    Atunci mi-am auzit in minte tonul meu de superioritate cu care ii raspundeam monosilabic, eu fiind mai buna, pentru ca eu nu sunt tiganca, nu am facut copil la 15 ani, eu am carte si scoli de elita, deci sunt mai buna decat ea. Si cand m-am vazut unde ma urcasem deasupra ei in cateva ore de cand am cunoscut-o, asa am vrut sa dau cu mine de pamant de sus de acolo!
    Am inceput sa o apreciez, sa invat sa ajung la nivelul ei, atat de sincera si naturala, era un copil care crestea un alt copil, era speriata ca ii era copilul bolnav, se straduia din toate puterile ei sa nu mai enerveze pe nimeni si se uita cu apreciere spre mine, probabil mi-a simtit pozitia infoiata si mandra pe care o adoptasem si se supunea fara sa opuna rezistenta pozitiei unde eu o clasasem. I se parea normal si drept.
    Aprecia frumusetea neobisnuita a copilului meu, parul blond aproape platinat, ca stie sa vorbeasca atat de bine, ca vorbeste deja 2 limbi, ca stie sa cante si poezii la o varsta atat de frageda, ca ii place vocea mea cand vorbesc cu el, ca ii spun povesti atat de frumoase – ea vedea doar lucrurile bune si frumoase din noi, iar eu cautasem doar raul care nici macar nu era acolo.
    A 2-a zi trebuia sa ne externam amandoua. Ea era agitata si se tot inchidea cu telefonul in baie. Intre timp au mai venit 3 copii cu mamele lor in salonul nostru. A facut acelasi lucru cu ei. Se uita mirata si sorbea fiecare cuvant al mamelor spre copiii lor. Ea voia sa invete, voia sa fie o mama buna si vedea doar binele din fiecare. Apoi dupa o alta discutie in baie, a iesit plangand, dar noi banuiam, auzisem rugamintile ei din spatele usii inchise. Nu voia sa vina nimeni sa o externeze, iar ea era minora si nu putea sa isi scoata copilul din spital fara un adult din familie. Mi-a spus apoi ca pe un lucru natural ca tatal e major, dar e cu alta femeie si nu vrea sa ii scoata din spital, parintii ei au treaba si oricum tatal i-a interzis mamei sa o mai vada atunci cand a plecat sa locuiasca cu socrii ei. Care sunt buni si au grija de ea, o tin acolo si pe copil si nu le lipseste nimic, chiar daca El a plecat sa locuiasca cu cealalta femeie. Nici nu au trimis-o la munca, dar ea isi cauta oricum, ca nu vrea sa stea prea mult pe spatele lor, vrea sa fie bine. Ea crede ca ei ii vor acolo, ca sunt iubiti si e casa lor.
    Am vrut sa ii spun, si inca nu stiu de ce nu am avut curaj… gaseste-ti de munca si o casa a ta, nu as vrea sa am dreptate, dar mintea mea de om rau si neincrezator imi spune ca peste 2 ani cand vei fi majora si nu mai esti un pericol pt fiul lor adult care te-a luat de la 12 ani, s-ar putea sa te arunce cum te-a aruncat si baiatul lor. Nu vezi ca nimeni nu vine nici macar sa va scoata din spital pe tine si pe baietel??!? Nu vezi ca nu a venit nimeni o saptamana sa ii aduca sosete sau o bluza de schimb copilului bolnav?? Cine e langa tine acum?? Cine te-a intrebat daca ai mancat sau ai nevoie de ceva? Nu vezi ca esti singura? … dar cum sa vada, cand ea vede doar ce e bun si frumos in oameni, ea nu a vazut nici macar rautatea din mine pe care nu m-am ferit sa o ascund. Oare ce lucruri frumoase o vedea in oamenii aia, pe ei cum i-o admira si nu o vrea sa ii supere…?
    Multe zile dupa ce ne-am externat m-am trezit gandidnu-ma la ea, fara motiv evident, imi aparea in minte si parca o vedeam cum se agita pe langa copil. Dar acum nu mai tragea de el ca o primitiva, acum era doar un copil care isi iubea copilul si incerca il aseze in pat sa il culce, sau sa ii prinda electrozii, sau sa il intoarca sa ii stearga barbia cu hainele ei, pentru ca nu avea cu ce altceva si probabil nu avea un model de blandete prin care sa arate iubirea nelipsita din ochii ei cu care ii privea pe toti incercand sa invete sa fie mama…

    • tereza
      May 17, 2017

      OANA, povestea scrisà de tine m-a impresionat f tare ! tigàncile devin mame la vàrste f fragede, poate chiar fàrà voia lor. nu au timp sa invete cum sa se poarte cu un copil, nici ele nu sunt adulte.

      • o femeie
        May 18, 2017

        La tigani inca se fac casatorii la 14 ani aranjate. Tin minte o poveste de la o dr ginecolog unde i-a venit o tiganca plangand ca moare si sangereaza. Saraca, a fost casatorita de tanara, insarcinata inainte de prima menstruatie, si dupa alaptat …cand i-a venit prima menstruatie nu stia ce s-a intamplat si ce o asteapta 🙁

  • Anca
    May 18, 2017

    Pe cand eram medic stagiar la sectia de chirurgie am avut o pacienta tiganca, dintr-o satra de pe langa Tecuci. M-a impresionat faptul ca, desi fara conditii de igiena “la standarde” in satra, tiganca era spalata, curata, hainele ei mirosind a curat si ele. Dupa vreo saptamana de la internare m-a rugat foarte stresata daca pot sa vorbesc eu cu doctorul la care era internata sa ii dea drumul acasa mai repede, ca peste 2 zile tiganii ei trebuiau sa se mute si ea nu stia unde se duc si nici nu venise nimeni la ea sa ii spuna unde va putea sa ii gaseasca. N-am mai apucat sa vorbesc cu medicul ei, pentru ca mai tarziu in cursul aceleiasi zile a venit ea la mine, incantat ca “i se trimisese vorba” despre noul loc unde va merge satra. N-am mai vazut-o de atunci, dar, dupa aproape 10 ani, internata fiind eu de data asta, in salon cu mine – vechea mea cunostinta, tiganca. Dupa ce au plecat asistentele si medicii de la vizita, a venit timid la patul meu si mi-a zis ca nu stie daca o mai tin minte, dar ea ma stie pe mine, ca sunt doctora care s-a purtat frumos cu ea data trecuta cand a fost internata in spital “atunci cand cu fierea, doamna”. M-a intrebat daca e grava problema mea, iar cand a venit asistenta de salon sa ma conduca la sala de operatii, tiganca mi-a spus: o sa ma rog la Dumnezeu pentru sanatatea mata, doamna, ca tare buna ai fost cu mine. Dupa ce mi-am revenit din efectul anesteziei, am gasit-o pe tiganca stand langa patul meu si soptind cuvinte pe care nu le intelegeam – erau in limba rromani. Pana la externarea, s-a tot ingrijit de mine, dandu-mi apa se beau cand imi era sete, ajutandu-ma sa merg la toaleta, chemand asistenta cand se termina perfuzia si tot asa. Inutil sa va spun cat de ciudata ma simteam pentru ca ea avea grija de mine, cand eu – prin profesie -ar fi trebuit sa am grija de ea si de altii ca ea…

    • o femeie
      May 18, 2017

      wow, mi-a ridicat parul pe spate povestea ta!
      Cica e lumea mare …

  • rafy
    May 18, 2017

    Exceptio probat regulam. Pentru aceasta unica poveste a ta am vreo 10 despre alti tigani care se cred la ei acasa in curtea mea, ma dau judecata pentru ca vreau sa-i evacuez din motive de neplata etc.
    Exista diamante in praf, de acord, dar sunt acoperite ….

  • Anita
    May 18, 2017

    Nu cred că românii au ceva împotriva țiganilor (rromilor) care își văd de o treabă cinstită (oricare ar fi ea), dar nu doresc să aibă de-a face cu proxemneți sau pușcăriași (deci delincvenți de tot felul). Chiar din frumoasa povestire, eroina era căsătorită cu un proxenet ce își ispășea pedeapsa în penitenciar. Nevasta lui nu era oripilată de îndeletnicirea bărbatului (parcă ar fi vrut să-l lase când aflase cu ce se ocupa el, dar…ce să vezi, nu era ușor, așa că renunțase) , ea povestea că acesta fusese „dat în gât” de către una dintre femeile pe care le trafica pentru că- vezi Doamne – aceasta „îl iubea” pe proxenet, prin urmare nu le compătimea pe victimele „peștelui”, ele păreau a fi mulțumite de situația lor…. Prin urmare, chiar conform povestirii , cineva care s-ar înrudi cu un membru al acestei etnii ar trebui să se conformeze frumoaselor obiceiuri de cumpărare a nevestei și de ținerea ei într-un fel de robie. De asemenea , noile rude ar putea fi pușcăriași, proxeneți sau delincvenți de alt soi. Sigur, nevasta proxenetului poate fi curată și simpatică, dar lipsa de instruire elementară și exemplele din comunitate o fac să considere aproape normală activitatea de traficare a persoanelor….

  • Sab
    May 19, 2017

    Bun articol! Cel mai misto barbat pe care l-am cunoscut in viata mea si de care nu voi avea parte fix din cauza asta, este tigan. Ei, macar stiu ca exista perfectiunea

  • Vasile Marinela
    May 21, 2017

    Ati scris frumos ,doamna draga si foarte adevarat! O ‘felie de viata”, cum a spus cineva aici,amara sau dulce,cum vreti sa o luati. Eu sunt educatoare la tara.Jumatate din copiii mei sunt tigani spoitori ,cum li se spune la noi.Dimineata ,cand tigancele isi aduc copiii, mi se umple clasa de fustele lor.Nu renunta la portul lor niciodata,nici macar iarna cand este atat de frig.Dar sunt atat de curate si frumoase cu parul lung, strans in cozi si pe care il poarta si fetitele la fel ,pentru ca nu au voie sa-l taie.Au familii numeroase,cu multe greutati,dar sunt dornice ca micutii lor sa invete carte.De la inceputul anului scolar nu mi-au lipsit niciodata si daca s-au imbolnavit,cu mult bun simt au venit sa-i invoiesc si sa-mi spuna despre soarta lor.Nu stiu carte,abia mazgalesc acolo o semnatura cand le-o cer.Copiii lor sunt cuminti si vorbesc romaneste si nu au venit niciodata fara pachetel in ghiozdan.Se apropie serbarea de sfarsit de an scolar si m-am hotarat sa fac un dans tiganesc.Au facut ochii mari,bucuroase,nevenindu-le sa creada ca ma pretez la asa ceva.Deja le-au pregatit costumatia….,iar eu abia astept.Am spus de multe ori,ca tigancele ne dau clasa noua romancelor! Cine vrea sa ma judece n-are dacat sa o faca.

  • Silviu Stefanescu
    July 11, 2017

    Am ajuns atat de intamplator aici ca nu mai imi amintesc traseul. Si am citit articolul cu pofta, cu nesat. Am reusit sa parcurg, apoi m-am oprit amuzat

    Povestea asta, ca mai toate povestile de viata, reprezinta o perspectiva si prezinta un caz. Generalizarile, indiferent de ce parte, sunt semnul unor posibilitati de reflectie reduse si simptomul impotentei existentiale. Fireste ca nicio extrema nu e adevarata. E adevarat acel caz.

    “Tiganii sunt cinstiti” sau Tiganii sunt hoti” sunt niste neadevaruri si conduc spre solutii extreme. Tiganii sunt cinstiti si merita o sansa” e la fel de falsa ca si “Toti tiganii sunt hoti si trebuie exterminati.” Nici nu merita vreo sansa, nici nu merita exterminati. Fiecare tigan merita sa fie privit ca un individ, APOI luat o atitudine.

    • OanaBotezatu
      July 13, 2017

      Silviu, mă bucur că a ajuns povestea asta și la tine și mă bucur că ai înțeles din ea fix ce am simțit și eu când am descoperit-o. Mulțumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *