Aveam un plan bine pus la punct. Tocmai mi l-a dat peste cap varicela

Așteptam săptămâna asta ca pe gura de aer când ieși de sub apă. Știam că va fi dificil să ne organizăm, că Eugen își va pune pe pauză cam toată treaba (după ce a lucrat și în avans la câteva dosare) și mă va ajuta să îmi fac eu treburile. Știam că voi dormi mai puțin, mă voi trezi mai devreme, voi pregăti bagajul de grădiniță, dar și bagajul pentru Cristian ținut mai mult pe drumuri, rochii și pantofi de schimb de pus în mașină, gustări pentru David și pentru noi, mâncare de cină făcută din timp. Știam deja și programul următoarelor patru zile, program făcut aproape la minut, copil dus și adus de la grădiniță pe ceas, copil hrănit în pauzele dintre seminarii, workshop-uri și masterclass-uri, totul era gândit să se întâmple în funcție de orarul cursurilor mele.

 

Eram pregătită pentru oboseală, dar și fericită că am fost acceptată la cursurile de antreprenor, aceleași pe care le-am ratat și în toamna lui 2017, când am fost selectată prima dată, dar, fiindcă eram foarte gravidă, n-am ajuns, fiindcă m-am dus să nasc; abia le așteptam, căci mereu mi-a plăcut la școală, iar de când am doi copii parcă și mai mult îmi place să știu că pot învăța și discuta altceva decât când ies dinții, câte mese de lapte are copilul și când e la puseu. Deci chiar abia așteptăm să înceapă săptămâna mea, săptămâna cursului de antreprenor de la Academia Minților Creative by UniCredit Bank, știam că va fi greu să o duc și să o ducem, dar eram convinsă și că urma să mă bucure și să îmi facă bine.

 

Și, cu 12 ore înainte de prima întâlnire de la cursuri, David e suspect de varicelă. La ora la care scriu, am doar confirmarea telefonică și via WhatsApp, de la medic, urmează să îl vadă pediatra și live. Îl va vedea fix când ar fi trebuit să fiu la cafeaua de bun venit de la cursuri.

 

Evident că mai întâi m-am enervat, de fapt, încă sunt nervoasă la ora la care scriu și îmi vine să plâng de ciudă. Și, sinceră să fiu, mi se pare cam nedrept să ratez cursurile astea din care sigur aș fi avut multe chestii de învățat, chestii pe care să le aplic la afacerea noastră. Și probabil că sunt o mamă de doi lei, dar măcar sunt una sinceră, așa că recunosc că mai întâi mi-a părut rău pentru mine că ratez Academia, și apoi mi-a părut rău pentru copil, că a făcut varicelă. Dacă e varicelă. Fix acum mi-aș dori să fi stat la casă, o casă lângă o pădure, să dau o fugă afară și să-mi țip nervii. Așa, să țip la geam, la bloc, nu prea se face, că sperii lumea.

 

Planul meu bine pus la punct tocmai s-a anulat. Da, știu, așa trebuia să se întâmple, blabla, blabla. Pot să fiu nervoasă chiar dacă înțeleg asta? Am câteva ore pentru asta, căci de mâine trebuie să fiu super zen, să explic, de multe sute de ori, că bubele nu se scarpină… Abia aștept dimineața, să beau o cafea. Două. Între timp, am găsit cheia de la baie (o pierdusem prin casă). Când nu voi mai putea, mă închid acolo câteva minute. Și m-am oferit deja să merg eu după pâine toată săptămâna.

 

 

 

 

Foto: unsplash