Identitățile Sandei, identitățile mele

E reconfortant, ca telespectator, să afli (să vezi, să citești, să simți) că vedetele pe care le știi doar de la televizor sunt oamenii. Vorbesc chiar de vedete, de cele adevărate, care au tot dreptul să fie numite așa, nu cele din carton, care ne-au invadat în ultimul timp viețile. Îți face bine să vezi că emoțiile, fricile, anxietățile, tristețile, bucuriile pe care tu, poate, le-ai simțit vreodată sunt trăite și de oameni pe care nu îi știi, cu care nu te-ai văzut în viața ta, și parcă duci mai ușor tot ce ai de dus, știind că e cel puțin o persoană care simte ca tine.

 

E aproape vindecător să citești o carte din care afli că sunt și alte femei care au ascuns sub fondul de ten, ca și tine, urme ale unei sarcini pierdute, care au acceptat cu greu și cu multe lacrimi că “asta a fost”. Că nu ești singura care a crezut că ea nu merită să fie mamă, nici singura care te-ai enervat pe planurile aiuristice ale unui Dumnezeu care, probabil, te-a uitat complet. Că sunt și alte persoane care s-au afundat în muncă pentru a demonstra tuturor că ele pot și o vor face, când nu-și doreau, de fapt, decât să fie partenere, iubite, soții, mame. Că sunt și alte femei care au descoperit, când nu mai aveau niciun chef și nicio speranță, că există o jumătate de om plămădită chiar pentru ele. Și, culmea, fix ca în poveste, e jumătatea lor mai bună.

 

 

În cartea ei de identitate, Sanda Nicola e ca un puzzle de identități, pe care trebuie să le pui la un loc pentru a obține identitatea totală. În cartea ei, Sanda dă la o parte toate scuturile și se lasă, vulnerabilă, în fața publicului. Vine în fața audienței fără filtrul camerei, fără machiaj, fără coafura tapată perfect. Vine în fața noastră așa cum este ea, cum s-a descoperit în toți acești ani.

 

 

Sanda este vedeta de televiziune care recunoaște că a mințit pentru a da bine și fiindcă așa se făcea (și, vă spun sigur, încă se face).

Sanda este fiica mai multor tați, dar fără tată.

Sanda este copila care a fugit de acasă, care s-a certat ani în șir cu o mamă pe care a înțeles-o cu totul abia după ce a iertat-o.

Sanda e provinciala care a venit la București ca să le arate ea lor.

Sanda este jurnalista care a transmis istorie în același timp în care, acasă, era doar omul sleit de puteri și de emoții, care adormea plângând pe podea.

Sanda este păcătoasă care a avut noroc de un preot duhovnic bun, bun și cu har, cum trebuie să fie preoții cu adevărat.

Sanda este femeia cu cancer de col uterin care s-a vindecat și care, din dragoste pentru alte femei, a vorbit despre asta.

Sanda este femeia care nu se teme să spună că obișnuiește să se roage și că rugăciunea îi face bine.

Sanda este tipa care a divorțat și n-a mai vrut să se lege la cap. Fiindcă era convinsă că va eșua.

Sanda este femeia pe care un bărbat pe nume Liviu a iubit-o înainte ca ea să se iubească.

 

Sanda este în atât de multe Sande. Dar nimic dintre acestea nu e mai presus de Sanda mama lui Agnes, minunea care a venit când, în sfârșit, Dumnezeu s-a enervat peste poate și, la insistențele ei, i-a arătat că merită și că poate.

 

 

M-am recunoscut pe mine în multe Sande din cartea asta, Carte de identitate, atât de multe încât mi-e și frică să le număr. A fost ca și cum m-am văzut în zeci de cioburi de oglindă spartă pe care, până la un punct, nimeni nu a avut curaj să o lipească la loc.

 

 

Habar n-am dacă o să vă placă la fel de tare cum mi-a plăcut mie cartea Sandei Nicola. Dar știu că astfel de cărți, în care oamenii se povestesc așa cum sunt ei, pot fi vindecătoare și pentru autor, și pentru public deopotrivă. Iar vindecarea e cea mai bună chestie care ni se poate întâmpla de multe ori.

 

 

***Sanda Nicola lansează Carte de identitate la București, joi, 3 mai, de la ora 18.30, la Seneca Anticafe. Detaliile evenimentului le găsiți aici. Iar detalii despre celelalte lansări găsiți pe pagina ei de Facebook, aici.

Puteți cumpăra cartea de pe StoriaBooks.ro, elefant.ro, Cărturești, Libris și eMAG.