Ne suntem destul
Ne suntem destul.
Eu cu el, el cu mine, noi cu băieții bucăți din noi. Ne suntem destul așa și uneori mi se pare că e chiar mai mult decât am visat.
Nu ne încape timpul în fiecare zi, dar, cumva, avem atât cât ne trebuie. Ne ajung zilele pentru muncă, zâmbete, râsete, pizza împărțită la patru, două cafele, una cu lapte, una fără, un fresh împărțit la două pahare fără pai, o tură de parc, o oră și jumătate legată de joacă, o construcție LEGO, o bătaie cu perne, o pauză scurtă de doi, o privire din care înțelegem amândoi tot ce e de înțeles și un pic peste, pentru greșeli, pentru iertări, pentru certuri, pentru împăcări, pentru un vin cu o prietenă, o bere cu un prieten. Lucruri normale, nimic sofisticat, doar viață ca alte vieți.
Ne suntem destul.
Și chiar dacă nu-i mereu ușor, măcar, la final, seara, știm cu toții că ne e bine așa. Apoi adormim, apoi ne trezim, apoi o luăm de la capăt. Până cine știe când. ❤️
Leave a Reply