opt

Opt ani mi se par puțini.

Opt ani mi se par strâmți.

Opt ani mi se par neîncăpători.

Opt ani mi se par obositori.

Opt ani mi se par minunați.

Opt ani mi se par greu de dus.

Opt ani mi se par frumoși.

Opt ani mi se par o nebunie.

Opt ani mi se par un nesfârșit.

Prea puțini, pentru câte lecții au adus odată cu venirea lui pe lume.

Prea strâmți, pentru câte emoții au încăput din sâmbătă aia, de la 9.45, și până azi.

Prea neîncăpători, pentru cât bine au adus zi de zi, ba câte puțin, ba câte mult, ba câte mult și puțin deodată.

Prea obositori, pentru cât de greu am respirat uneori. Și pentru cât am plâns. Și pentru cât am crezut că nu fac bine ce fac.

Prea minunați, pentru câtă bucurie ne-a inundat viețile de când îl știm.

Prea greu de dus, pentru câte răspunsuri nu am știut să răspundem și câte emoții nu am știut să primim.

Prea frumoși, pentru câtă seninătate a presărat peste noi.

Prea nebunie, pentru câte momente de fericire curată și neașteptată am trăit laolaltă.

Prea nesfârșit, pentru câte și cum a schimbat, a dărâmat și a clădit copilul asta, de când s-a născut și până acum.

Opt ani de David și, dacă m-aș mai naște odată, tot mama lui aș vrea să fiu prima dată. Deși nu e mereu cel mai ușor lucru de pe pământ, căci îmi dă greu în fiecare moment.

La mulți ani, David, ești o minune.

Iar noi suntem aici să-ți amintim pentru totdeauna și mereu.

Am mai scris și altădată, cam așa:

M-am dus să-l aduc pe lume într-o sâmbătă. Era un soare mic și roșu la răsărit, în dimineață aia devreme. Țin minte cum eram îmbrăcată și țin minte cum nu mai știam nici să respir. Țin minte privirea lui Eugen, când am intrat pe poarta spitalului și țin minte bine ochii mari, rotunzi, și negri, ai puiului de om abia născut.

Din ziua aia, de la 9.45 și până azi, m-a învățat o mie de lucruri despre mine. Și eu pe el, dar parcă mai mult a fost invers.

De obicei, oamenii le mulțumesc copiilor lor pentru cum i-au învățat să fie cea mai bună variantă a lor, mai bună, mai blândă, mai înțelegătoare, mai răbdătoare. Eu îi mulțumesc acestui copil pentru că m-a lăsat să fiu eu și pentru că m-a luat așa cum sunt, “cu fundul un pic mare, cu părul de prințesă amuzantă, cu râsul lung, și bună, dar și rea puțin, dar nu de tot”. M-a mai șlefuit viața cu el, dar nu m-a anulat.

Șase ani cât o viață am trăit până azi. Și dacă m-a învățat ceva acest copil, cel mai important dintre toate, m-a învățat să nu mă abandonez. În niciun fel. Și m-a învățat, trăind cum trăiește, să nu renunț la nimic din ce îmi face bine.

Șase ani cât o lume de la sâmbăta în care l-am născut și până azi și mii de gânduri de recunoștință și de drag nu încap în cuvintele mele.

Îmi spun uneori: oare ce-și va aduce aminte despre mine, când va fi mare cum sunt eu acum? Oare că i-am făcut clătite, brioșe, pâine și pizza? Sau că l-am plimbat în marsupiu până la 2 ani și jumătate și un pic peste? Oare va ține minte cât am râs amândoi, cum săream în pat și ne jucam pleapșa? Sau va ține minte că ne-am și certat mult? Oare va conta că am făcut cum a vrut el? Sau mai mult că, de multe ori, am făcut invers? Oare va ține minte că m-a făcut foarte fericită? Sau că de câteva ori, nu puține, am plâns de nervi de mamă greșită, de față cu el? Oare va conta că am încercat să nu îl stric? Sau mai mult că l-am stricat puțin? Oare vor fi mai multe amintirile cu el și cu mine și cu noi fiind fericiți?

La cum îl știu, ca mine, va ține minte totul. Și-apoi ar zice “asta e, mami, nu-i nimic, așa suntem noi, mai greșim, mai nu greșim, ne mai certăm, ne mai împacăm; dar te iubesc toată viața, și tu pe mine la fel, nu?”.

La mulți ani, David, ești o minune de om. Și te iubim.

Să fii mereu vesel și bun, curios și năzdrăvan; să fii iubit pentru cine ești și să iei oamenii așa cum vin; să îți ceri iertare când greșești și să ierți când ți se greșește; să dăruiești cu inimă curată, fără a așteptă pe loc o răsplată, și să primești multe cu zâmbetul pe buze; să râzi în fiecare zi; să plângi când vrei să plângi, căci da, și băieții plâng des, nu doar câteodată;

La mulți ani, David, ești unul dintre cei mai iubiți dintre pământeni!