Parfumurile pe care le iubesc, dar nu sunt de vanzare

O prietena povestea, la un moment dat, cum si-a pierdut simtul mirosului in urma unui accident de masina – a dat masina peste ea, pe trecerea de pietoni, si una dintre consecinte a fost ca nu mai simtea niciun miros. Totul era inodor la propriu pentru ea. Pana la povestea ei, nu m-am gandit niciodata ca oamenii ar putea ramane vreodata fara miros. Probabil ca, daca iti pierzi acest simt, inveti sa supravietuiesti fara el, asa cum a invatat Elena. Dar tot imi e greu sa inteleg cum ai putea sa te mai indragostesti de lucruri, de locuri, de oameni, daca nu ii simti cu totul.

Ieri ii spuneam cuiva ca am multe amintiri de cand eram mai mica sau adolescenta, multe-multe, dar unele au imagini fragmentate. Insa mirosul e intreg si pentru aproape fiecare amintire pot sa simt in nari exact ce am simtit atunci: mirosul painii coapte de brutarul de la bunica de la tara, mirosul florilor de salcam pe care le mancam in copilarie, mirosul placintei cu branza facute de mama, mirosul amestecat cu ger al asternuturilor spalate de bunica, mirosul merelor de la Sfantul Ilie, parfumul din ziua nuntii mele, parfumul de la orele de lucru manual, cand lipeam cu aracet, miresmele de la primul urcus pe munte. Toate stau cuminti in mintea si in sufetul meu si sper sa nu le pierd vreodata.

 

Mi-e foarte greu sa fac un top al mirosurilor pe care le iubesc, asa ca am inchis ochii si am lasat degetele libere sa alunece pe tastatura si ele au scris asa:

 

Parfum de bebelus

parfum de bebelus

Ma amuza cand lumea imi zice, de un an si un pic incoace, ca ma port ca o mama. Ma port ca o femeie care are un copil, eu asa le zic mereu. Dar apoi ma trezesc ca le mai spun ceva despre David. Deci ma (cam) port ca o mama. 🙂 Cel mai mult iubesc mirosul copilului meu. El vine la pachet cu prima clipa in care l-am strans in brate fastacita, fara a sti macar cum sa il alint. Era mic, mic de tot, si mirosea – cum sa zic? – a bebelus. Curat si pur si a lapte. L-am pus pe brat, pe partea stanga si l-am tinut la piept minute bune. Nu zicea nici pas. A zambit in somn si apoi s-a trezit doar cat sa vada ca sunt acolo, mi-am zis, apoi s-a culcat la loc si a stat linistit mult si bine. Parfumul de bebelus e greu de explicat in cuvinte. Poate sunt toate la fel, sau poate nu, dar un lucru e sigur: al bebelusului tau e cel mai frumos.

 

Miresme de Limnos

limnos

Ador parfumul de Limnos. Care nu e vreo esenta a vreunei case de parfumuri. Ci mireasma din aerul pe care l-am inspirat doua saptamani in Insula Limnos, din Grecia, o insula putin (spre deloc) promovata in Romania, in care am fost in luna de miere. Insula aceea mica pe care ajungi dupa multe ore petrecute pe ferry boat miroase a plante aromatice, a nisip fierbinte si a mare calda. Limnos este renumita pentru mierea de albine din flori de cimbrisor grecesc, o planta asemanatoare cu cimbrul de la noi, dar mai parfumata. Plina de cimbrisor, menta, crini de nisip, dar si alte plante si arbusti care cresc in nisip sau in teren arid, insula e atat de frumoasa incat si maine m-as intoarce. Nu voi uita niciodata cum mirosea in Limnos dimineata devreme, dupa o bura de ploaie, cand noi plecam in cautarea unei noi plaje pustii, sau seara tarziu, cand ascultam greierii de pe terasa casutei de pe plaja.

 

Parfum de flori tei

flori de tei in Bucuresti_

 

Probabil inspirata de ziua de ieri, cand m-am oprit sa miros teii de langa bloc, am scris pe lista parfumul florilor de tei. Nu stiu daca s-a facut un parfum care sa aiba numai flori de tei in compozitie (dar as putea sa dau un Google si sa aflu), insa stiu precis ca multi ani, cand eram mica, la inceput de iunie mergeam la cules de flori de tei. Cel mai mult imi placea cand mergeam cu verisorii mei si cu bunica in padurea de la tara. Ne luam fiecare cate o plasuta si plecam agale peste deal. Nu ne grabea nimeni, nu ne stresam sa facem cea mai buna poza pentru Facebook, nu cautam semnal ca sa ne dam check in. Ne duceam la cules de flori de tei si atat. Multe flori probabil ca nu culegeam noi, tot la bunica era baza, dar ne bucuram sa alergam pe dealuri, sa culegem flori roz de maces si sa ni le punem in par. Din cand in cand, mai luam cate un buchet de flori de tei si il tineam strans in causul palmei. Apoi deschideam palma si o miroseam. Era atat liniste si bucurie in acest simplu si mic ritual!

 

Acest text a aparut prima data pe schimbalumeaprinfrumusete.ro, un proiect fain marca AVON si, totodata, un loc de joaca in care ma gasiti si pe mine din cand in cand. 🙂

 

Foto: arhiva personala 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!