Semnul că suntem bine unul cu altul

Gata, nu-l mai refuz niciodată. Niciodată-niciodată.

 

Obișnuiește să mă întrebe, de vreo șapte ani încoace, „cafea?” De cele mai multe ori, am spus da și încă spun. Dar au existat și momente în care mi s-a părut că „nu” este un mai bun răspuns la întrebarea asta. Fiindcă nu aveam timp, avem de lucru, nu e timp de stat, în general. „Bem cafea și apoi muncim, bem cafea și ne gândim cum facem, bem cafea și apoi rezolvăm ce e de rezolvat”, așa îmi zice mereu. O perioadă am încercat să îl contrazic, nu-i timp de stat, nu vreau să stau, am chestii de făcut și nu pot să le amân. Dar, de o bucată de vreme, o foarte scurtă bucată de vreme, mi-am dat seama că are dreptate: putem să bem cafea și apoi să rezolvăm ce e de rezolvat. O pauză de cafea nu a făcut rău nimănui, mai ales unor iubitori de cafea. O pauză de respirat în cuplu nu a omorât pe nimeni, mai ales doi părinți care încearcă să nu fie doar părinți.

 

Am hotărât că gata, nu-l mai refuz niciodată. Niciodată-niciodată, când mă cheamă la cafea. Fiindcă știu că pauza asta de cafea este a noastră de la început, de când nu ne știam bine nici unul pe altul, darămite să ne știe copiii. Pauza asta de cafea este ritualul nostru de cuplu, declarația noastră de dragoste, bucuria pe care ne-o facem din ziua unu. La cafea am mers prima dată când ne-am văzut și apoi, la sute de cafele, când eram iubiți, când abia am aflat de prima sarcina, după ce am pierdut prima sarcină, când a apărut în ecuație David, cu David de mână, cu David în cărucior sau în sistemul de purtare, cu amândoi băieții lângă noi, azi. Pauza de cafea este semnul nostru că am ajuns din punctul A în punctul B și apoi în punctul C și semn că ne e drag să mergem împreună și mai departe, spre ce puncte ne-o duce viața. Pauza noastră de cafea e cea mai bună dovadă că încă ne e bine unul cu altul.

 

 

 

Be happy & nice și bucurați-vă de ritualuri mici,

Oana

 

 

 

Foto: o cafea la Beans & Dots, unul dintre locurile noastre preferate din oraș 😉