Am alaptat copilul altei mame
Stiam de mame care au alaptat si alti copii decat ai lor, stiam si de copii care au mancat la sanul altor mame decat ale lor. Chiar sora mea, cand a nascut prima data, in urma cu 12 ani, a tinut la piept doua fetite gemene, care i-au desfundat canalele. 🙂 Dar nu m-am gandit, cand am nascut, ca voi trece si eu prin asta.
Cu o seara inainte de ziua in care am alaptat un copil necunoscut, David (3luni si 2 saptamani atunci) a dormit mai mult decat de obicei – de la 21.00 la 6.00. In mod normal, s-ar fi trezit pe la 2.00-3.00, dar aerul de tara a fost tare si a dormit bustean pana dimineata. Langa el, si eu.
Asa ca dimineata, sanii plini ma dureau cumplit si David, nefiind un mare mancacios, nu a reusit sa manance tot. Sanul stang a ramas angorjat si dureros si oricat am incercat sa ii dau sa manance din el, nu a vrut. El plangea de nervi ca laptele curge pe un jet subtire cat un firicel de ata, eu plangeam ca nu sunt o mama buna si ca nu voi mai putea alapta. Da, cam asa sunt unele mame tinere, fac o tragedie din orice. :))
Niciunul dintre leacuri (de la mama si de grupurile de alaptare) nu functiona, nu reuseam sa scot niciun strop de lapte, iar sanul ma durea mai cumplit cu fiecare minut.
Eram la ai mei, la tara, si mama s-a gandit sa caute in sat un bebelus care sa manance de la sanul meu. A mers la Tincuta, a intrebat-o, iar ea, cu bunavointa omului simplu, de la tara, a venit imediat. Cand am pus-o la piept pe Andreea, fiica ei de sapte luni, am simtit ca pot sa respir. Micuta cu ochi albastri ma privea destul de nedumerita, dar ii era foame si a mancat cu pofta. Si cu fiecare gura de lapte pe care o inghitea, reuseam sa respir mai bine. Durerea devenea suportabila.
A mancat bebelusa vreo zece minute, a tras cu nesat din sanul tare ca piatra, ba chiar mi-a si framantat cu mainile mici pielea – ne imprieteniseram. Am iubit copilul acela care nu era al meu, l-am iubit ca era acolo, ca nu a inceput sa planga, ca a acceptat laptele altei mame, al meu. Si am iubit-o pe mama lui, femeie si mama frumoasa si senina, care mi-a pus copilul ei in brate cu toata dragostea.
Nu stiu ce zic manualele de parenting despre asta, dar cu siguranta exista mamici care ar stramba din nas la povestea de mai sus. Dar da, am alaptat copilul altei mame, iar dupa ce a supt copilul acela strain la pieptul meu, a reusit sa manance si David linistit si mi-am revenit.
Din iulie, cand s-a intamplat asta, ma tot intreb daca in Bucuresti as fi gasit o mama care, fara sa ma intrebe absolut nimic (si fara sa imi ceara fisa de analize medicale), sa-mi dea bebelusul ei sa-l alaptez zece minute. 🙂
Foto: www.ivetteivens.com
Leave a Reply