Buton spre inimă

Habar n-am unde vor merge la școală copiii mei, e încă devreme să mă gândesc la asta, dar știu exact cum voi încerca să îi fac să le fie mai ușor, mai ales în primele zile. Ba chiar știu cum voi face să-mi fie și mie mai ușor, căci doar nu credeți că părinții nu au emoții în primele zile de școală ale copiilor lor. Înainte de a scrie mai departe, vă spun doar atât: dacă sunteți părinți, vă veți bucura că am scris asta. 🙂

 

Louise, o tipă de 30 de ani din Marea Britanie, a creat de curând „butonul spre inimă”. Care-i faza cu butonul ăsta? Este un buton care se desenează în palma copilului și în palma părintelui. Are formă de inimă și chiar la inimă duce. În momente-cheie, se apasă acest buton, și o îmbrățișare zboară spre părinte; imediat, o îmbrățișare vine înapoi ca răspuns, iar dorul trece. Activarea butonului o poate face, desigur, și părintele, efectele sunt aceleași. Butoanele spre inimă se încarcă unele pe altele, înainte de despărțire, prin unirea palmelor celor doi posesori. Dacă inima se șterge la spălare, se desenează din nou, la nevoie, cu pixul. 🙂

Louise a creat minunea asta de buton imaginar în dimineața primei zile de școală a fiului său, Max. După ore, copilul i-a spus că i-a fost un pic greu și când a simțit că-i vine să plângă a apăsat tare pe inima din palmă, tare-tare, și i-a fost mai bine. „Deci asta a fost când am simțit o furnicătură în palmă, tu erai?! M-am gândit eu, așa că ți-am trimis o îmbrățișare înapoi. Ai primit-o?”

 

Ideea – atât de simplă și de frumoasă – a făcut deja ocolul lumii și a fost preluată de mulți părinți care au copii la grădiniță sau la școală, după ce postarea lui Louise de pe Facebook a fost transformată în știre de BBC, Daily Mail, Huffington Post și multe alte publicații online. Pe Huffingtonpost.com am citit-o și eu. Cât de ușor poți liniști un copil, cât de ușor și de natural, mi-am zis, oare cum de mie nu mi-a venit ideea asta? Ia să țin minte povestea. Apoi m-am gândit că e păcat să o țin doar pentru mine și că e mai bine să o dau mai departe. Cu cât mai multe butoane spre inimă, cu atât mai bine, pentru copiii noștri, dar și pentru noi. 🙂

 

Butonul spre inimă are la bază o idee similară celei din cartea The Kissing Hand, de Audrey Penn. Povestea din The Kissing Hand o puteți asculta pe YouTube, aici, sau o puteți cumpăra (la o simplă căutare, eu am găsit-o pe acest site, dar cred că e și pe altele și cu siguranță există și în librării. Din câte văd pe Google, nu a fost tradusă la noi).

 

PS: Cine este Louise? Este mama a trei copii, locuiește în Ipswich (Suffolk, Anglia) și crește, pe lângă copii, un câine adoptat din România. 🙂

 

Foto: arhiva personală