De ce mi-e dor

De ce mi-e dor când sunt gravidă – asta ar fi varianta completă a titlului, de fapt. 🙂

Fiindcă m-am culcat aseară cu gândul la dormitul pe burtă și m-am trezit cu gândul la brânza cu mucegai :), am zis să trec pe o listă, să rămână, lucrurile de care îmi e (cel mai) dor când sunt însărcinată. În curând voi putea reveni la unele dintre vechile mele obiceiuri, iar o parte dintre doruri se vor alina. Dar tot mai am ceva timp în care să mi se facă poftă și dor de o groază de lucruri și activități care altădată nu-mi lipseau.

Când sunt însărcinată, deci, mi-e dor (de):

Dormitul pe burtă. Doamne, dar ce dor îmi e de această simplitate absolută. Eu doar așa dorm, iar acum e cu adevărat un efort pentru mine să dorm altfel.

Brânza cu mucegai, știți voi, nebunia de brânză pe care o mănânci cel mai bine cu struguri și prosciutto crudo. 🙂 La capitolul mâncare e o discuție tare lungă, nu din cauza alimentelor pe care, de regulă, nu prea ai voie să le mănânci în sarcină (Doamne, abia aștept niște salată de icre!), ci și fiindcă am avut o sarcină problematică și nu prea am putut mâncare mare lucru (am povestit despre asta în detaliu aici).

Apă. Da, ați citit bine. Mi-e dor să beau apă chioară. Chioară și multă, cum beam odată, câte doi litri cel puțin. În acest moment, cu foarte puține excepții (când am putut tolera o apă minerală cu bule descoperită la Brașov, apă din sticlă de sticlă), nu am mai băut apă de la sfârșitul lui ianuarie. Știu, pare greu de crezut.

Soare. E prima dată când nu stau cu burta la soare, căci soarele e indicat puțin sper deloc în timpul sarcinii. Am fost la plajă, dar am stat sub umbrelă sau, în cel mai fericit caz, am stat puțin la soare îmbrăcată în rochie sau tricou. 🙂

Sport. Nici acum, așa cum mi s-a întâmplat și la prima sarcină, nu am avut voie să fac mișcare. Nu tu alergare, nici măcar mers alert, nu Tae Bo, nici Zumba, nimic. Astea sunt recomandările când ai contracții încă din primul trimestru de sarcină. Abia aștept, din punctul acesta de e vedere, să nasc: mi-e dor de o alergare în parcul de lângă casă.

Pantofii cu toc. Din fericire, încă pot să îi încalț, dar nu mai pot sta pe tocuri de dimineața până seara, așa cum sunt obișnuită și cum îmi place. Acum port mai mult teniși și pantofi sport, zi de zi, iar asta, recunosc, mă cam nefericește.

Încălțatul singură, fără ajutor. Nu am mai experimentat asta de ceva timp (doar la stiletto mă descurc singură). Am o burtă atât de mare încât (mai mereu) trebuie să îl rog pe soțul meu să mă încalțe, să îmi lege șireturile, să mă descalțe. Până la un punct, e simpatic, apoi devine frustrant să nu poți să faci nici măcar atâta lucru.

Șampanie, vin etc. Nu sunt vreo mare băutoare de alcool, dar un vinul îmi place, din când în când, mai ales când îl beau cu prietenele. Și șampania îmi place și îmi lipsește. Am o sticlă în bar, dar probabil că mă va mai aștepta câteva luni și după ce nasc, pentru că alăptare. 🙂

Prietene și ieșirile (doar) cu ele. Habar nu am de ce prietenele, mai ales cele care nu au copii, simt nevoia să te protejeze excesiv și nu vor să te deranjeze prea tare cu ieșitul în oraș.

Să țin copilul mai mare în brațe, cu orele. Încă îl mai iau, din când în când, chiar dacă mi-a fost interzis, na, nu mă pot abține. Dar nu pot să-l țin atât de mult pe cât aș vrea și pe cât are el nevoie uneori, iar asta mă doare de două ori: o dată în suflet, o dată în burtă.

Să dorm. Habar nu am de ce ni se întâmplă asta: nedormitul în sarcină. Ar trebui, din contră, să poți dormi, să te odihnești, să te pregătești pentru nopțile mai grele ce urmează. Toată lumea te sfătuiește să dormi, să dormi mult și bine, că apoi nu mai ai timp. Dar cum să dormi dacă nu poți?

Să nu mai fiu redusă doar la discuții despre cum, când, unde, cu cine nasc. Sigur, aici e o discuție lungă (la care voi reveni într-un articol separat) despre cum te (cam) reduce lumea doar la statutul de mamă, ca și cum tot ceea ce mai faci pe lângă se anulează după ce apar două linii pe testul de sarcină. Când sunt gravide, femeile chiar nu vor să vorbească doar despre asta.

Să îmi cumpăr haine fără să mă enervez. Nu mi s-a mai întâmplat asta de ceva vreme. Bine, nici chef de shopping nu prea am, e greu să probez cu orele haine când ai o burtă de câteva kilograme cu tine. Dar nici nu-mi face vreo reală plăcere să răscolesc sute de piese pentru a găsi o rochie simplă, care să nu fie hidoasă, așa cum sunt multe haine de gravide. Aștept cu nerăbdare prima sesiune de cumpărături singură.

Să fiu strigată pe nume. Nu graviduță, greieraș, mami, burtică, burticuță șamd. Mi-e și groază de zilele în care voi sta în maternitate, nu din alte motive, ci fiindcă acolo toată lumea te strigă mami, de ai impresia că ai născut nu doar un bebeluș, ci și câteva asistente, vreo câteva infirmiere, ba chiar și niște doctori.

Să merg la masaj și alte terapii care îmi plac. Multe sunt interzise pe durata sarcinii, așa că aștept „viața de după” și revenirea la vechile și frumoase obiceiuri lunare. 🙂

 

De aceste lucruri mi-e cel mai dor când sunt gravidă. Dar aștept să-mi spuneți de ce vă e vouă dor în cele nouă luni de sarcină, poate îmi mai dați idei. 🙂

 

Be happy & nice, 
Oana

 

Foto: arhiva personală