#MamaInAltaTara. Ce a invatat Mirela despre parenting in Spania

Mirela locuieste in Madrid, un oras “incantator si vesel”, si spune ca maternitatea i-a schimbat viata complet. Ea este personajul povestii despre parenting in Spania, tara in care Mirela isi creste cei doi baieti, pe Paul (2 ani) si pe Victor (8 luni).

Abia astept sa ne cunoastem, Mirela. Promit sa te sun cand ajungem in Madrid. 🙂

Deci, Mirela:

“Dupa o relatie de cativa ani la distanta, in 2008 am decis sa vin in Spania, sotul meu fiind rezident din anul 2000 in aceasta tara. Am venit la Madrid in urma cu sapte ani, cand Camera de Comert din Spania mi-a oferit o bursa de studii cu durata de un an. M-am integrat repede, limba spaniola o vorbeam destul de bine, am urmat studii post-universitare aici si apoi mi-am gasit de munca in comert, in sectorul modei.

Maternitatea a dat sens vietii noastre, suntem o familie implinita. Cu ani in urma nu m-as fi imaginat atat de fericita in postura de mama. Nu am simtit anterior dorinta de a fi mama, iar instinctul matern s-a dezvoltat, pot spune, dupa nasterea lui Paul, primul meu copil. Intr-un moment dificil pe plan profesional, am decis sa-mi schimb prioritatile si am pus pe primul plan familia. De atunci, muncesc cu jumatate de norma in comert, iar restul timpului il dedic copiilor. M-am obisnuit sa-mi fac propriul orar si sa-mi organizez activitatile zilnice in functie de copii. Cu toate acestea, doua, trei zile cu febra sunt ceva comun si imi dau mereu peste cap rutina zilnica.

STAT VS. PRIVAT

Am ramas surprinsa de calitatea sistemului de sanatate din Spania. Serviciile sanitare de stat sunt gratuite pentru toata lumea, pana si pentru imigrantii ilegali. Conditiile din spitalele publice sunt foarte bune; medicii specialisti – foarte buni si, in general, sistemul de sanatate public este mult mai bine vazut decat cel privat, fiind si prima optiune a viitoarelor mamici. In general, nicio viitoare mamica nu alege un spital privat pentru controlul sarcinii, daca trebuie sa suporte costul serviciilor sanitare: analize, controale, ecografii, nastere, eventual operatia de cezariana. Optiunea o iau in calcul doar mamicile care platesc o asigurare medicala privata ce le acopera toate costurile unei sarcini. O astfel de asigurare ajunge undeva la 130 de euro pe an, iar costurile sarcinii sunt acoperite doar pentru mamicile care in momentul in care raman insarcinate au implinit doi ani platind asigurarea respectiva.

Varianta de a naste la privat este mai riscanta, deoarece, in cazul in care apar complicatii si viata mamei sau a copilului este pusa in pericol, pacienta este transferata cu ambulanta la un spital public, dotat cu aparatura necesara si cu personalul specializat, care poate face fata situatiei.

Copiii mei s-au nascut la spitale diferite, deoarece ne-am schimbat domiciliul inainte de a ramane insarcinata cu Victor, al doilea baietel. Analizele si controalele de rutina pe parcursul sarcinii le-am facut la policlinica publica cea mai apropiata, gratuit. Ambii copii s-au nascut la spitalul generalist care ne corespunde dupa proximitate. Pe parcursul nasterii am fost asistata de echipa de garda aflata in acel moment pe sectia de maternitate.

Nu exista, in sistemul public, conceptul de medic unic pe parcursul sarcinii, care sa asiste si nasterea, acest lucru se intampla doar la privat. Acesta ar fi, dupa mine, singurul inconvenient pentru mamica ce opteaza sa nasca la un spital public, un detaliu ce joaca un rol important in momentul alegerii intre varianta stat si varianta privat.

PERIOADA SARCINII

Am avut parte de sarcini usoare si fara complicatii. Pe parcursul sarcinilor am facut trei serii de analize complete si trei ecografii. In ambele ocazii am participat la o conferinta gratuita sustinuta de personalul de la maternitate (ni s-a explicat tot procesul nasterii, ni s-a prezentat aparatura oferita de spital, complicatiile care pot aparea, metode analgezice pe timpul nasterii etc.).

In ambele ocazii am facut cursul optional de pregatire pentru nastere, sustinut de o moasa, la policlinica de unde apartin. Cursul este pentru parinti, pot participa si taticii, si are o durata de 9-10 saptamani, de doua ori pe saptamana in sedinte de trei ore, dimineata sau dupa-amiaza (se explica metode de respiratie, pozitii pentru relaxare, modificarile suferite de corpul mamei si evolutia copilului pe timpul nasterii, alaptarea si sfaturi pentru ingrijirea nou-nascutului).

La prima sarcina, la 39 de saptamani am avut intalnirea cu anestezistul, care mi-a explicat optiunile si riscurile unei epidurale si mi s-a realizat prima monitorizare. A doua monitorizare am facut-o la 40 de saptamani, iar Paul a venit pe lume doua zile mai tarziu, la ora 2 dimineata. Sotul meu a fost langa mine tot timpul, ni s-a respectat intimitatea – moasa si asistenta erau singurele persoane care intrau din cand in cand in camera, ca sa vada cum ma simt si cum evolueaza dilatarea. A fost o nastere cu epidurala, am trait ca parinti un moment unic; Paul s-a nascut perfect sanatos, a fost cantarit si masurat imediat, apoi mi-a fost pus la piept fara a i se face un alt control. Doua ore mai tarziu am fost transferati la o camera individuala pe sectia de nou-nascuti, camera cu baie proprie, dus, sofa pentru tatic si televizor. Aici am stat doua zile si doua nopti, apoi am plecat din spital.

In ianuarie 2015 a venit pe lume Victor, la 38 de saptamani si 4 zile. Totul a decurs foarte repede si nu a fost timp pentru a mi se pune epidurala. Conditiile de spitalizare au fost aceleasi, camera proprie cu baie, dus, televizor, haine de schimb pentru mama si copil, prosoape, scutece, produse de igiena, meniu diversificat si la alegere, mancare foarte buna.

CELULE STEM

Noi am optat pentru procesarea privata a celulelor stem din cordonul ombilical al copiilor la nastere. In momentul internarii, personalul medical iti aduce la cunostinta posibilitatea donarii celulelor stem din cordonul ombilical bancii publice de prezervare, insa noi am avut clar ca vrem sa le pastram pentru copii in banca privata. In Spania un exista posibilitatea de a pastra pentru uz personal celulele stem in banca publica, asa ca am optat pentru una din firmele private. Costul a fost de 2.500 euro, respectiv 1.950 euro pentru al doilea copil. Pretul include analize de sange, transport in banca privata in Polonia (am ales Germania la a doua nastere) si mentinerea mostrei timp de 30 de ani pentru uz personal).

ALAPTAREA

Se incurajeaza alaptarea naturala inca din maternitate. La Paul a durat cateva zile pana am putut sa-l alaptez. Dupa 24 de ore de la nastere, pe timpul noptii, am cerut biberon cu lapte de formula, ca sa il hranim. Nu au refuzat sa ni-l dea, insa asistentele din tura de noapte au comunicat ingrijorarea noastra sefei de salon, iar a doua zi ne-a vizitat in camera o specialista in alaptare, care ne-a linistit si ne-a asigurat ca Paul este hranit suficient cu laptele matern, chiar daca mi se parea putina cantitate.

DIVERSIFICAREA

La ambii copii am mers pe varianta mixta, lapte matern si de formula. Diversificarea alimentara incepe aici la 4 luni, cu cereale fara gluten si introducand apoi, pe rand, piureurile. Se recomanda a incepe cu piureurile cu fructe: portocala, banana, mar, para, pentru ca sunt mai dulci, si apoi legumele: morcov, cartof, praz, dovlecel etc. Eu am inceput diversificarea cu piureurile de legume si apoi cu fructe, la aproape 6 luni am introdus cerealele cu gluten, carnea de pui si am continuat cu cea de curcan, de vaca si peste. Victor a implinit in septembrie 8 luni si ii dau piureuri de legume cu carne, piureuri din fructe variate, supe, ciorbe, iaurturi, pufuleti la desert.

AJUTOR DE LA STAT

Spania este un stat cu o natalitate ridicata comparat cu restul tarilor vest-europene. Statul nu ajuta la fel de mult ca in alte tari intemeierea unei familii, concediul de maternitate este scurt, doar de 4 luni. Se ofera apoi posibilitatea reducerii cu o ora a programului de lucru sau intreruperea lui, timp de o ora, „pauza pentru alaptare”, pana ce copilul implineste 9 luni. Eu am optat pentru prelungirea concediului de maternitate cu 21 de zile, reprezentand totalul de ore de alaptare la care am dreptul conform legii.

In urma cu trei ani s-a eliminat ajutorul de 2.000 euro care se dadea fiecarui copil la nastere; parintii nu primesc niciun ajutor financiar pentru cresterea copiilor si nu exista alocatii pentru minori, scolarizati sau nu, ca in Romania.

Unicul ajutor financiar pe care eu il primesc de la stat sunt 100 euro pe luna, pentru fiecare copil, pana la varsta de 3 ani. Acest ajutor il primesc insa doar mamicile cu un loc de munca in momentul nasterii copilului; mamicile casnice nu sunt ajutate financiar de catre stat. Exista un ajutor social pentru familiile cu minori si venituri mici, dar suma este derizorie, undeva la 150 euro/copil, pe semestru.

CREASA SI GRADINITA

Atat Paul, cat si Victor merg la gradinita de la 5 luni. La gradinita se inscriu copiii de la 4 luni la 3 ani, apoi copiii intra la scoala. Gradinita nu este obligatorie. In ultimii ani, din cauza crizei economice, numarul copiilor inscrisi in centrele prescolare a scazut, iar copiii fie raman acasa cu unul dintre parinti, fie stau cu bunicii.

Exista doua optiuni pentru parinti, gradinitele de stat sau cele private. Exista o perioada de inscriere la gradinitele publice, prin martie-aprilie, cand se depun dosarele. Se evalueaza in principal situatia economica a fiecarei familii, situatii speciale etc., iar locurile se ocupa in functie de punctajul obtinut.

In aceeasi perioada, parintii care si-au inscris copiii la gradinita privata pot solicita de la stat o bursa in valoare de 1.100 euro pe an, respectiv 100 euro pe luna, care se vireaza direct gradinitei unde este inscris copilul, parintele platind diferenta.

Avantajul gradinitelor private este orarul, fiind deschise de la 6:00-7:00 pana la 21:00, pe durata ntregului an, aceasta fiind unica alternativa pentru parintii care lucreaza in schimburi. Gradinitele publice isi inchid portile zilnic la ora 17:00, iar in lunile iulie si august este vacanta, un inconvenient de luat in considerare in momentul alegerii gradinitei. Copiii nostri merg la gradinita privata, deoarece atat eu, cat si sotul meu muncim toata vara cu norma intreaga. Costurile lunare pentru gradinita, sase ore pe zi, se ridica la 430 euro, din care 200 euro ii suporta statul sub forma de bursa de care povesteam. Realmente platim 430 euro pe luna. La gradinita de stat am fi platit 410 euro.

VACCINURI

Nu cunosc calendarul de vaccinare din Romania, insa sunt la curent cu polemica produsa de acest subiect in retelele de socializare. In Spania, deocamdata nu s-a format o opinie publica puternica impotriva vaccinarii, nu este o tema de discutie pe canalele de televiziune si nu se dezbate. Lui Paul i-am facut toate vaccinurile recomandate in calendarul de vaccinare pana la 18 luni. Calendarul de vaccinare s-a schimbat in ultimii doi ani, recomandarile fiind altele acum. Am dubii privind eficienta vaccinurilor si ma preocupa efectele secundare pe care le pot avea asupra copiilor mei.

Am comparat grila de vaccinare afisata pe pagina Ministerului Sanatatii din Spania, calendarul de vaccinare propus si recomandarile de pe prospectul vaccinurilor enumerate in calendarul oficial de vaccinare. Spre stupoarea mea, vaccinuri pe care fabricantul nu le recomanda a fi administrate impreuna, din cauza reactiilor agresive si periculoase pe care le pot produce, apar in calendarul de vaccinare administrate impreuna, repetitiv, la doua, patru, sase luni. Iar daca pe pagina Ministerului de Sanatate sunt recomandate trei doze de vaccin X, in calendarul de vaccinare apar patru doze din acelasi vaccin X.

Pe scurt: NU am renuntat la vaccinare, INSA am refuzat administrarea a doua vaccinuri recomandate in calendarul oficial si urmam un calendar de vaccinare personalizat, administrand un singur vaccin pe luna, in loc de trei, patru vaccinuri administrate impreuna la periodicele revizii medicale realizate copilului. Pediatra copiilor mi-a dat dreptate in parte si mi-a inteles preocuparea. Sunt de acord cu imunizarea populatiei prin recomandarea unei serii de vaccinuri, dar nu cu folosirea unui calendar standard, universal si cu atat mai putin cu impunerea prin lege a obligativitatii vaccinarii.

NUMELE

In Spania se obisnuieste sa se mosteneasca numele parintilor sau al bunicilor. Se pun unul sau doua prenume, urmate de numele de familie compus (numele de familie al tatalui urmat de cel al mamei). De exemplu, Jose Antonio Perez Alcantara .

Pana in urma cu doi-trei ani, legea impunea ca primul nume de familie sa fie preluat de la tata urmat de cel al mamei, acum pot fi puse in orice ordine. Copiii mei au singur prenume si numele de familie compus. Eu nu mi-am schimbat numele dupa casatorie, astfel am decis ca baietii sa poarte numele amandurora, fiind tatal meu cel mai fericit ca nepotii ii poarta numele.

Spaniolii se aseamana mult cu romanii in ceea ce priveste familia, obiceiurile casei, caracterul deschis; bunicile si matusile le dau tinerelor mame sfaturi de crestere si educare a copiilor, insa se abtin de la comentarii fata de persoanele necunoascute sau care nu fac parte din familie.

Mamicile sunt mai relaxate, viata in general este mai usoara, localnicii mai veseli si mai optimisti. Am cunoscut o societate spaniola generoasa si altruista. Cred ca la Madrid copiii mei pot creste fericiti.

Desi la sute de kilometri de Romania si de familie, eu la Madrid ma simt acasa. In ultimii trei ani am ajuns o singura data in Romania, insa avem noroc de familie plimbareata – bunicii s-au obisnuit sa se urce in avion si, de cate ori au ocazia, vin sa ne vada.”

Foto: arhiva personala