Sunt mama si alaptez

Ma numesc Oana, sunt mama lui David si alaptez de patru luni si o zi.

Nu vreau sa fac din asta un titlu de glorie si, mai mult decat atat, vreau sa ma abtin din a judeca mamele care nu pot/nu vor sa alapteze. E strict alegerea lor si chiar nu au nevoie de inca cineva care sa le spuna cum e mai bine pentru ele si pentru copilul lor. 🙂 E bine insa sa existe campanii de informare pro alaptare, poate multe mame nu stiu care sunt diferentele dintre laptele matern si cel artificial, poate ca le e frica, poate ca au nevoie de ajutor si de incurajare. Sa le spui ca nu sunt niste mame bune daca nu alapteaza e cel mai mare rau pe care il poti face.

Mi-am dorit foarte tare sa pot alapta si ma bucur ca am putut si pot. Cumva, cred, nici nu imi imaginam cum as putea sa nu alaptez. Asa au facut bunica, mama, sora mea si m-au influentat in directia asta. Pe ultimele doua le-am vazut strangand din dinti de durere si de la ele am aflat si despre de cele mai bune creme pentru rani. Dar tot la pieptul lor am vazut si trei bebelusi dintre cei mai frumosi, mai senini si mai veseli (pe fratele meu, la sanul mamei; pe cei doi nepoti, la pieptul surorii).

Da, doare, si nu e deloc usor – mai ales la inceput, cand nici nu stii bine pe ce lume esti – si faci rani la san si doare cumplit si plangi si uneori iti vine sa renunti si sa treci la biberoane (mai ales ca laptele formula poate fi pregatit si de tata, deci poti sa dormi si tu mai multe ori legate 🙂 ). Dar femeile suporta durerea – oh, si cum o suporta! – si cele mai multe dintre ele nu renunta usor.

Nu am avut trairi mai frumoase ca cele ce mi se intampla in timpul alaptarii. Orele de alaptare sunt momentele noastre – doar ale noastre 🙂 – cele mai frumoase, in care ne vorbim si ne mangaiem, in care ochii lui mici ma privesc cu bucurie, in care buzele lui mici ma cauta cu nesat, in care mainile lui mici imi framanta pielea cu cea mai mare dragoste. Orele noastre care incep cu acel scancet de foame – mamele stiu despre ce vorbesc – si se incheie cu zambete si – ma scuzati, dar asa e – ragaieli. 🙂 Nu vreau sa spun ca mamele care isi hranesc bebelusii la biberon sunt mai prejos, dar senzatia cand tii copilul la piept e cu adevarat unica.

Da, numarul mamelor care alapteaza este foarte mic in Romania. 12% dintre copii sunt hraniti exclusiv la san in primele 6 luni de viata*, asa cum recomanda Organizatia Mondiala a Sanatatii. Urmatoarea cea mai mica rata de alaptare exclusiva din Europa este de 53%, in Irlanda. Dar am incredere ca cifrele vor creste. Trebuie rabdare si mai putina inversunare. 🙂

Si mai trebuie ceva: schimbarea sa inceapa din maternitate. Femeile sa fie ajutate, nu apostrofate, bebelusii sa stea in salon, langa mame (la Maternitatea Giulesti, de exemplu, stau separat), medicii sa incurajeze alptarea, nu sa promoveze anumite branduri de lapte artificial, asistentele sa nu mai hraneasca micutii cu lapte formula (cu seringa) samd.

 

Am ceva poze cu mine alaptand, dar mai bine sa vedeti pozele astea vintage (pe care le-am gasit intr-un articol de pe buzzfeed.com) cu mame alaptand. In public, ca tot e o intreaga discutie si cu chestia asta. 🙂

 

*potrivit unui studiu realizat de Asociatia SAMAS, prima retea nationala de Asistenti de Sanatate pentru Mame si Sugari din Romania