Ada Condeescu iti arata „Colentina”

M-am intalnit cu Ada Condeescu cu trei zile inainte de vernisajul primei sale expozitii de fotografie, numita „Colentina” pentru ca, simplu, fotografiile sunt facute in cartierul bucurestean Colentina. Stiam de pasiunea Adei pentru fotografie de ceva timp, dar tot am ramas surprinsa sa aflu ca, de fapt, nu e doar o pasiune, nu sunt doar niste fotografii, nu e doar o expozitie.

Va invit sa cititi interviul cu Ada si mai ales sa mergeti sa vedeti fotografiile semnate Alexandra Condeescu. Lucrarile din expozitie vor putea fi admirate in galeria pana la sfarsitul lunii ianuarie 2017.

 

De cand e pasiunea asta?

Nu prea am vorbit public despre asta, am vrut sa o tin mai departe de expunere – asa fac de multe ori cu lucrurile pe care le simt, la un moment dat, prea intime. Bine, sincer, nici nu a venit vreun moment care sa puna pasiunea asta pe un fagas care sa o duca mai departe. Fac fotografie dinainte de a intra la Teatru, deci mai intai a fost fotografia si apoi actoria. Fotografie am facut de foarte mica, cu aparatele acelea mici colorate. Tata a fost redactor-sef la Romania pitoreasca multi ani si cumva asta presupunea sa faca si fotografii. El mi-a daruit primul aparat de Sfantul Nicolae – era un Nikon, semi-automat, iar eu eram in clasa a VIII-a. In facultate mi-am cumparat primul aparat “adevarat”, tot un Nikon. Acum am Nikon pe film si pe digital – Canon. Am investit destul de mult in fotografie in toti acesti ani, am studiat, am citit mult despre istoria fotografiei, iar peste tot pe unde am mers am cautat muzee si expozitii de fotografie ca sa o inteleg mai bine. Poate si de asta a durat atat de mult drumul pana la prima expunere in public, am vrut sa fiu pregatita si sa nu ma creada oamenii superficiala. Evident ca este un inceput si experienta va veni cu timpul. Fotografiile pe care le am, cele din seria „Colentina” si din celelalte serii, sunt facuta in urma cu cativa ani. Seria “Colentina” este din 2014, dar am unele si din 2007, pe care le mai tin secrete deocamdata. J

Cine a stiut de la pasiunea ta de la inceput?

Au fost cativa oameni care m-au sustinut de la bun inceput. Unul dintre ei a fost chiar decanul de la Film, Sorin Botosaneanu, caruia i le-a aratat pur si simplu ca sa am o parere avizata. El m-a sustinut de cand eram in primii ani de facultate si m-a invitat chiar la concursul de fotografie din cadrul Festivalului Cinemagia, atunci am primit si un premiu si am prins mai mult curaj. Fiind ceva mai personal, aveam nevoie sa mi se dea incredere in mine. Cu actoria am depasit de multa vreme stadiul acesta.

De ce a durat atata timp pana la prima expozitie?

Nu imi place sa ard etapele si imi place sa acord unui lucru exact timpul de care are nevoie. Cateodata ma gandesc ca sunt foarte norocoasa ca am timp pentru mine sa fac tot ce imi doresc, pe indelete. Sunt bucuroasa si recunoscatoare pentru pauzele pe care le am intre doua filmari sau un film si o piesa de teatru. Dar si cand sunt implicata intr-un proiect, atunci pentru mine nu mai exista altceva – sunt trup si suflet acolo.

Cand si cum faci fotografii?

Din pacate, deocamdata cand si cum am vreme. Nu am un program fix, pe care chiar as vrea, pe viitor, a mi-l fac. In general, fac fotografii in locuri care ma inspira. Am facut si fara sa fiu inspirata si nu ai iesit. Nu am insa aparatul la mine pe atat de des pe cat as vrea. Eu sunt si destul de neatenta, de aceea nu ma veti vedea prin Bucuresti cu el pe umar. Cand plec din oras, insa, il iau cu mine de multe ori. Momentul acesta al expozitiei, insa, ma auto-obliga sa ii dau si mai multa importanta acestei pasiuni.

Ti-e “frica” de vernisaj?

Frica nu, dar am emotii. 🙂 Va fi pe strada asta foarte mica din spatele Ateneului, strada Constantin Esarcu, ne-am luat si incalzitoare, mi-am dorit sa fie si zapada (a doua zi dupa ce am facut interviul a nins – n.e.); evenimentul se va intampla si pe strada foarte mult, fiindca galeria este foarte mica – practic, oamenii vor intra, vor veda lucrarile, vor iesi, vor sta la un vin fiert, povestim. Cred ca va fi frumos. Deci frica nu imi este, dar abia astept sa vad cum si ce voi simti. Eu am o rutina a vernisajelor – crescand in Sala Ronda la Muzeul Literaturii si fiind prezenta la multe vernisaje si mereu in public, mereu m-am gandit cum e sa fii Artistul. Joi seara voi afla. Am ajuns in postura aceea care imi e atat de cunoscuta si atata de straina totodata.

Crezi ca vor fi oameni care vor evita sa iti spuna adevarul despre fotografiile tale doar fiindca esti actrita Ada Condeescu, o actrita iubita, si nu vor vrea sa te supere?

Nu cred. 🙂 Oamenii care ma cunosc si-au dat seama ce fel sunt si ca sunt o persoana care accepta si critica, la o adica, am si eu ceva experienta si nu ma sperii asa usor. Bine, evident ca nu imi place sa fiu criticata. Eu nu cred in chestia asta si nu am crezut niciodata – imi place sa fiu critica, nu laudata, nu am crezut si nu cred ca voi crede vreodata. Dar, daca va exista, voi incerca sa inteleg critica si ma voi bucura si mai mult de aprecieri. 🙂 Pregatind expozitia, am mai aratat fotografiile si altor oameni, specialisti, si feedbackul a fost pozitiv. Multi mi-au zis: „Dar de ce ai stat pana acum ascunsa?”.

Cine a ales lucrarile din expozitia „Colentina”?

Eu impreuna cu Mihai Rotenberg si Eduarf Uzunov, cei doi oameni din spatele galeriei in care voi expune. Le-am aratat seria de fotografii si am ales impreuna cele opt lucrari.

De ce „Colentina”?

Pentru ca fotografiile sunt facute in cartierul bucurestean Colentina. J E un titlu foarte clar si curat si imi place ca e o zona de surpriza. Fotografiile sunt foarte diferite de primul impact pe care il are cuvantul „Colentina” asupra gandului bucuresteanului. Cum spuneam, e o serie de opt, fiecare lucrare avand cate patru exemplare.

Sunt prelucrate foarte mult fotografiile tale?

Tin foarte mult sa spun ca imi plac, in arta fotografica, si lucrarile prelucrate, fiindca acestea trebuie sa arate fix cu si le-a imaginat si cum le-a vazut artistul. Dar eu tin mult ca fotografiile mele sa fie cat mai putin prelucrate. Imi place sa raman la imaginea care m-a impresionat pe mine atunci cand am facut fotografia. Dar prelucrarea pastreaza insa lucrarile foarte, foarte aproape de realitate si dureaza foarte putin.

E prima expozitie dintr-un lung sir?

Eu asa vad lucrurile. Cu siguranta nu e one shot, clar vor urma si altele, insa nu stiu cand si sub ce forma. Eu, initial, voiam sa fac acest eveniment in martie, si uite ca se intampla in decembrie. A fost un heirup, am grabit un pic lucrurile fiindca mi-am dat seama ca e un moment mai buna cum. Partea buna e ca cel mai important – fotogragiile – exista. Asa a fost sa fie, lucrurile s-au legat acum, asa ca am facut eforturi sa se intample acum. Dar sper sa iasa bine. 🙂

Fotografiile au nume sau numere?

Si, si. Vor fi si cateva „nenumite”, stii, cateodata nu simti nevoia sa pui lucrurilor o eticheta. J

Este o expozitie cu vanzare?

Da, fotografiile se pot cumpara.

Cum sunt semnate?

Alexandra Condeescu, care e numele meu din buletin. 🙂

Ce iti doresti de la expozitia asta?

Imi doresc ca oamenii sa vada fotografiile si sa se bucure de ele. Eu am inca aceasta emotie cand ma uit la ele, chiar daca sunt facute in urma cu trei ani. Expozitia va fi si pentru mine o surpriza, pentru ca acum voi vedea fotografiile, toate la un loc, la o dimensiune pe care o visam – 110 cm pe 74 cm. Imi doresc deci ca oamenii sa le vada si sa le placa si sa imi zica adevarul. Ma rog, daca sunt de acord cu mine. 🙂

 

 

Vernisajul expoziției cu vanzare „Colentina” va avea loc  joi, 15 decembrie, de la ora 18.30, la Galeria Rotenberg-Uzunov din strada Constantin Esarcu nr. 1 (zona Ateneu). Expozitia va fi prezentată de domnii Sever Voinescu, redactor-sef al publicației Dilema Veche, Pavel Susara, critic de arta, si Mihail Rotenberg, co-fondator al galeriei Rotenberg-Uzunov.