“Sunetele pădurii, parfumul copacilor, al pământului, lumina care trece printre frunze, aerul proaspăt, texturile, culorile – toate ne îmbrățișează cu blândețe”

Făceam asta de când eram mică, dar nu am știut niciodată că are un nume. De plimbările prin pădure zic. Dana Banciu, care este psiholog și un om minunat, dar și prietena mea, mi-a povestit un pic cum e cu aceste băi de pădure, la ce sunt ele bune, cum se fac și pe cine ajută.

O călătorie în timp – asta e interviul de față. Și nu glumesc.

În august 2023, Oana mi-a lansat provocarea de a răspunde la întrebările de mai jos și am făcut-o, bineînțeles. Interviul, nu mai știu exact de ce, a rămas nepublicat.

[a intervenit viața, Dana, de aia]

Timpul nu a stat în loc, călătoria mea a continuat, iar când nici nu mă așteptam, primesc un mesaj de la Oana: „Hei, nu vrei să faci un update și să îl publicăm?”

Am recitit interviul. Și, nu că e al meu, dar, pe cuvânt, mi-a adus senin în trăiri. Au trecut aproape doi ani de atunci și, cine știe, poate că publicarea lui tocmai acum are un sens pe care îl voi înțelege la momentul potrivit. Așa că vin și cu un update, iata! (Bine, ideal ar fi să citiți mai întâi interviul din 2023, ca să aibă noimă. 😊 Dar mă gândesc că, fiind la început, nu aveți cum, așa că… ce bine că citiți totuși! 😊 Și vă mulțumesc pentru asta.)

[Update ianuarie 2025]

De curând, într-un exercițiu din sesiunile de dezvoltare personală (sesiuni necesare atât pentru igiena emoțională, cât și ca parte a obținerii atestatului de liberă practică în psihoterapie), ni s-a cerut să notăm câteva lucruri – experiențe, locuri, oameni, trăiri, orice – care ne-au adus senin în viață și pe care nu am vrea să le uităm vreodată.

Am călătorit cu gândul și am pus pe hârtie ce aveam de pus. Dar starea pe care mi-a dat-o acest exercițiu, scotocind după momente din copilărie și până azi, și retrăindu-le, starea aceea, cum ziceam, am identificat-o mai târziu cu recunoștința. Poate până aici nimic surprinzător.

Însă m-am surprins scriind și despre o trăire aparent negativă, dintr-o perioadă grea si greu de dus. M-am oprit: wow, cum de mi-a apărut asta pe ecranul mental?! A fost momentul în care am realizat că am vindecat părți din mine. Că am integrat și acele experiențe, că le-am dat un sens. Că, de fapt, tocmai ele m-au ajutat să cresc.

Ce vreau să spun, de fapt. Privind în urmă, sunt recunoscătoare pentru toate greutățile și obstacolele care mi-au ieșit în cale în ultimii 5-6 ani și care mi-au reconfigurat traseul. Nu credeam că voi putea spune asta vreodată. Dar ele au fost exact ceea ce aveam nevoie ca să mă opresc, să caut răspunsuri și, în cele din urmă, să-mi descopăr sensul. Cred că fiecare provocare are rolul ei, iar la capătul fiecărei lupte se află acceptarea – acel moment în care înțelegi că totul a avut un rost.

Unde mă găsește update-ul ăsta? 😊
Lucrând cu mare satisfacție, în cea mai mare parte a timpului, cu copiii și adolescenții, în calitate de psiholog clinician. Dar și ghidând grupuri mici de oameni mari, în perioadele verzi și calde ale anului, în băi de pădure.

Pentru că natura rămâne prima ancoră, cea mai la îndemână resursă pe care o avem, indispensabilă echilibrului psihic. Natura este refugiul profund, locul în care putem merge fără țintă, putem asculta trilurile calmului, putem regăsi pacea interioară. Natura e aici și acum.

În viața mea, natura este o constantă. Și cred că, într-o altă viață, am fost un copac. 😊 Sper că și în următoarea voi fi.

Ce am mai făcut?

Între timp, am finalizat supervizarea în psihologie clinică și am obținut o nouă treaptă profesională. Sunt de un an în formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală. Fac voluntariat și lucrez în propriul cabinet. Rămân fidelă propriei dezvoltări personale – pentru că așa e firesc, în meseria asta și, de fapt, în toate.

Lucrez cu copii și adolescenți, îi însoțesc în călătorii de evaluare psihologică, consiliere și dezvoltare personală, îi ajut să se descopere, să-și înțeleagă emoțiile și să crească armonios. Merg în școli (la clase primare, gimnaziale și licee) și țin ateliere de psihoeducație. Toate astea îmi aduc o bucurie imensă. Aici e sensul meu. Și sunt fericită.

Iar daca Oana mi-ar mai pune și azi, la fel ca în 2023, întrebarea: “Cine crezi că ar trebuie să te caute? “, aș adauga, la ce am răspuns inițial: părinții de copii și adolescenți care au nevoie de evaluare psihologică, consiliere psihologică, sprijin emoțional într-o manieră empatică și blândă, profesori care își doresc la clasă ateliere de psihoeducație adaptate nevoilor actuale.

Cam asta. Oana, mulțumesc pentru atunci și pentru acum.

[Interviu, august 2023]

Să începem cu începutul: ce înseamnă nature therapy? De unde și cum a început povestea asta?

Îți spun mai întâi ce înseamnă pentru mine, omul Dana, nature therapy și implicit începuturile poveștii ăsteia. Ultimii patru au fost pentru mine cea mai provocatoare bucată de viață.

După ani mulți și buni de lucrat în organizații, ne-am decis la un moment dat, eu și Ovidiu al meu, să facem lucruri pe cont propriu. Să facem cu ce aveam, să dezvoltăm, să “construim”, să încercăm. Așa, pas cu pas. Abilitățile noastre erau pe segmentul vânzărilor B2B cu tot ce implică arta asta ca interacțiune și complexitate: comunicare, empatie, prezentarea valorii, construirea și fidelizarea relațiilor, negociere, gestionarea obiecțiilor, creativitate, persuasiune, capacitate a de a înțelege nevoile. Este un domeniu pur și simplu minunat, dinamic, tot timpul provocator, fiecare interacțiune cu clienții aduce cu sine oportunități noi și provocări unice, ceea ce face ca fiecare zi să fie altfel. 

Eu am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității București. În perioada facultății am și lucrat, căci aveam nevoie de bani, mă întrețineam singură. Câștigam foarte bine atunci și îmi și plăcea ce fac. Am lăsat în pending visele legate de psihologie, dar cumva, în toți anii ăștia, am știut că va veni o vreme când.

Abilitățile mele de comunicare, empatia, disponibilitatea, plăcerea de a vorbi cu oamenii, de a anticipa nevoile și a ajuta, Doamne, toate astea mă definesc și acum. Eu asta sunt! Un ghem din abilitățile astea. Pentru asta trăiesc, ca să spun o poveste, să fiu printre oameni și să ajut.

Așa, după ce am lucrat anii ăștia mulți și faini în mediul organizațional, ne-am decis să facem ceva pe cont propriu. Ovidiu făcuse deja un exit din companie în 2019, din poziție de top management și, așa cum spuneam la început, singura varianta de a porni ceva repede și cu ce aveam, era livada noastră. Așa a început povestea Livada frumoasă (o destinație în mijlocul naturii), poveste care împlinește 6 ani în toamna asta. O răspântie de drumuri, o poveste cât o mie de povești, pe care o voi spune când o să mă întrebi de ea.

Au urmat deci acești ani, în care am muncit fizic cât nu știam că pot munci vreodată. Am cunosc mulți oameni faini, s-au legat multe prietenii, am avut și avem proiecte faine, oamenii ajung în Livadă preponderant din recomandări, ceea ce înseamnă mult pentru noi. Cred, astfel, că ce facem facem bine.

Au trecut anii. Dar m-am oprit la un moment dat să respir, căci nu mai aveam aer. Să fii antreprenor și să crești un business mic de familie, muncă fiind una fizică non-stop, presupune cele mai complicate și grele situații cărora trebuie să le faci față. Griji neîncetat.

M-am oprit deci și mi-am “desenat” imaginar un nou drum. Sigur, a fost mai mult de atât, a fost o cumpăna. În fine. Am respirat și am plecat într-o nouă călătorie. Una dragă, asumată, dar mai ales blândă.

Acum sunt într-o continuă formare, mi-am luat cu ceva vreme în urmă atestatul de liberă practică în psihologie clinică, urmează o formare în psihoterapie din toamna asta, cursuri, supervizari, dezvoltare personală. Pas cu pas. Pentru că în viață, la fel ca în natură, nu există nimic finisat, nimic terminat, totul este într-o permanentă construcție.

Așa a început și povestea Nature Therapy.

A început cu mine. În cele mai dificile momente am simțit natură că pe o ancora. Sunt norocoasă să am pădure chiar în spatele casei. Știi? În orice situație de criză există o oportunitate. Și tare mi-ar plăcea că oamenii să știe asta, să aibă în minte și să se agațe de firul asta când simt că ies în decor. E ca atunci când răsarele soarele și pe strada ta.

În drumul meu terapeutic, natură mi-a mijlocit întâlnirea cu cele mai revelatoare și blânde resurse și mi-a fost adăpost pentru practici de reîntâlnire cu mine.

Cât a trecut, de la idee la momentul de azi, când se întâmplă povestea asta?

Nu a fost o idee care îți vine și pe care să încerci să o pui în practică ca atunci când pornești un business. A fost cu totul altfel de data asta. Natură m-a șlefuit cumva pe mine mai întâi. Aveam nevoie de un spațiu al meu în care să mă las purtată, să nu mai controlez nimic, să nu cer ceva de la mine, dar mai ales un spațiu în care, măcar pentru scurte perioade de timp din zi să nu mă mai gândesc la nimic. Pur și simplu să mă așez și să nu mă duc cu gândul niciunde. Pur și simplu.

Am vrut să învăț tehnici de relaxare și așa am descoperit programul MBSR® (Mindfulness Based Stress Reduction). MBSR este un program dezvoltat în cadrul Facultății de Medicină din Universitatea Massachusetts, un program de 8 săptămâni. Călătoria de întâlnire cu mine aici a început. A fost cel mai grozav lucru pe care mi l-am oferit. Am învățat că mindfulness suntem atunci când alegem să ne îndreptăm atenția asupra momentului prezent, cu compasiune, fără judecăți, cu deschidere și curiozitate. Am învățat tehnici de relaxare, de acceptare, de non-combat, am învățat cum să fiu în momentul prezent și să accept lucrurile așa cum sunt ele. Am învățat să fiu blândă cu mine, să nu mai fiu gata de luptă mereu. Haha.

Tot ceea ce am învățat, am și practicat zi de zi. Unele tehnici mi s-au potrivit și le practic, mi-au intrat într-o rutină, altele – nu. Dar e ok așa. Și uite așa am adus împreună, armonios, natura cu modalitățile de relaxare, de conectare cu mine și de trăit aici și acum. În scop terapeutic. Dar nu e nevoie să ajungi în punctul ăsta ca să te întorci la natură și la momentele de prezență.

Mi-e bucurie acum. Mi-e ancoră.

Nu m-am oprit, că na, atunci când îți place ceva, știi cum e…

Am vrut să înțeleg și să învăț și alte tehnicile de conexiune cu natură, am fost fascinată să aflu despre Shinrin Yoku – artă japoneză a băilor de pădure – și am vrut să văd cum se face treaba asta, care e miezul. Am început să caut resurse care să mă ajute.

Am urmat un program Forest Therapy prin care am învățat despre beneficiile fizice, mentale, emoționale ale conexiunii cu natură, tehnici de facilitare a conexiunii cu pădurea. Iar de curând am obținut certificatul Nature Connection Facilitation Specialist. Și uite așa a început poveste Nature Therapy cu Dana.

Cât de necesar crezi că ne este, în aceste timpuri nebune, să ne întoarcem la natură, să punem brațele în jurul unui copac, să mângâiem frunzele și florile?

Oana, tu ai observat că atunci când ne dorim fereastră de liniște și calm în abundență cotidiană de stimuli obositori și ritm accelarat, ne îndreptăm instictiv către natură? Ai spus sau ai auzit vreodată: “Ies afară că nu mai pot!”?

La nivel instictiv, știm că natura, dar și pauzele, ne fac bine. Iar atunci când conștient le aduci împreună, beneficiile le vei simți. Ca să mângâiem o frunză, să îi simțim nervurile, ori să îmbrățișăm un pom, să simțim la atingere mușchiul unui copac sau să auzim cum foșnesc frunzele sub pașii noștri, e nevoie de o intenție. Să îți propui să ai parte de o asemenea experiență este primul pas. Mergi în natură. Sau dacă vrei să ai parte de experiență profundă, alătură-te unui specialist în conxiunea cu natură.

Uite, biofilia este un concept care sugerează că oamenii au dorința înnăscută de a se conecta cu natură și cu alte forme de viață (“bios” înseamnă viață, “philos” înseamnă iubire). Am învățat că sunt câteva căi ce conduc la o legătură mai profundă cu natura. Le practic și le folosesc în ghidarea grupurilor mici de oameni. Toate țin de implicarea cu toată atenția conștientă asupra momentului prezent (simțuri, emoții, aprecierea esteticii, găsirea semnificațiilor).

Mai este necesară experiența asta, de aici de unde privesc eu, și pentru că natura ne arată că lucrurile trecătoare, imperfect și incomplete sunt frumoase. Este o lecție pe care o găsim în înțelepciunea imperfecțiunii wabi sabi. În natură nimic nu este terminat, nimic nu este drept, totul este, cum citeam de curând într-o carte și mi-a plăcut: “work în progress, așa cum este și viața omului.” Nimic nu este desăvârșit sau etern, iar asta ne învață să ne acceptăm.

Ce presupune, exact, o plimbare în natură, ghidați de ține? Care e mersul lucrurilor, care e firul roșu?

Îmi place să fiu printre oameni și să rostogolesc starea de bine. Iar atunci când toate astea se întâmplă pentru a fi conștienți cu toții de experiență conexiunii cu natură, mă capaciteaza fără limite.

În general specialiștii în conexiunea cu natură ghidează participanții prin activități și experiențe care favorizează o conexiune profundă. Le mijlocește accesul către o fereastră de tihnă, de trăit și simțit în prezent, aici și acum. Ei fac asta deținând niște abilități și atitudini pe care, la rândul lor, le învață și le practică.

Plimbările ghidate de mine sunt inspirate și se bazează pe cele zece principii ale shinrin-yoku.

O plimbare ghidată de mine presupune o “baie de pădure”, căci conexiunile cele mai benefice pentru minte și corp din natură, se întâmplă în păduri. În plus, fitocidele – substanțe volatile emanate de copacii din pădure – sporesc imunitatea, iar aerul este încărcat cu cantități mai mari de oxigen. E locul ideal unde îți dorești mereu să te afli, dacă e să fii în natură. Calmul și bogăția stimulilor din păduri sunt un excelent teren pentru practicarea atenției și, de obicei, după o baie de pădure rămâi cu un stoc, o rezervă de stare de bine pe care o poți accesa în zilele ce urmează.

Ne plimbam încet, fără să ne uităm la ceas, fără să avem o țintă, fără să ne grăbim. Învățăm să ne deschidem simțurile, să ne acceptăm gândurile, să ne aducem în prezent prin multitudinea experentelor senzoriele din jur, manifestăm curiozitate pentru tot ce e în jur. Sunetele pădurii, parfumul copacilor, al pământului, lumina soarelui care trece printre frunze, aerul proaspăt și curat, texturile, culorile și nuanțele – toate ne oferă un sentiment plăcut, de confort, toate ne îmbrățișează cu blândețe. Îmbrățișăm un copac, lucrul asta, când îl facem conștient, ne încarcă de energie și îndepărtează tensiunile.

Ne rezemăm de un trunchi de copac căzut când obosim sau când ne dorim să ne bucurăm de sunete. Ne inspirăm din wabi-sabi, frumusețea imperfecțiunii și observăm frumusețea lucrurilor incomplete și efemere pe care le întâlnim în pădure. La revenirea din plimbare, bem împreună un ceai și ne suntem recunoscători unii altora.

La ce ajută și mai ales cum?

După o baie de pădure ori o plimbare conștientă în natură, vom reveni treptat, bineînțeles, la activitățile cotidiene.

Vom simți imediat la nivelul corpului și al minții beneficiile din timpul conexiunii. O stare de spirit mai bună, calm, relaxare, o mai bună conștientizarea emoțiilor și gândurilor. Dacă aceste conexiuni vor deveni o practică constantă, cu timpul vom observa o relație diferită cu gândurile noastre, iar practica asta poate ajuta în depresii, burnout, anxietate, toate pot deveni parte a unui proces de reechilibrare. În astfel de situații însă, recomand și suportul unui terapeut.

Începem să ne cunoaștem mai bine. Dacă zgomotele din oraș ne obosesc, ne epuizează, sunetele din natură au un efect contrar. Cântecul păsărilor e plăcut și relaxant. Îmi amintesc că am citit asta și mi-a plăcut: “cântecul păsărilor ni se pare liniștitor pentru că de mii de ani omul a învățat că, dacă păsările cântă, totul e în regulă. Iar când încetează să o mai facă, e motiv de îngrijorare”.

Cine sunt oamenii cărora le este binevenită o astfel de practică? Și cum îți dai seama dacă așa ceva ți se potrivește?

Le este, în primul rând, binevenită oamenilor care muncesc mult și vor să iasă din stresul cotidian.

Nature Therapy este pentru acei oameni care se mai și opresc, care înțeleg că e necesar să își acorde atenție. Prin Nature Therapy îmi propun să aduc oamenii mai aproape de natură, ca un ritual al unei igiene psihologice. Îmi doresc să aduc în atenția oamenilor necesitatea de a avea grijă nu doar de sănătatea corporală sau de rănile care se văd, ci și de cea mintală, emoțională, nu doar în situații critice, ci și preventiv, cu cel mai facil și benefic “instrument”: natura.

Să fii în natură, să fii înconjurat de totul verde se potrivește oricând și oricui.

Se poate face o cură de astfel de întâlniri? E necesară o constanța sau sunt recomandate punctual, în perioada de stres?

În Japonia, băile de pădure sunt un concept important pentru îngrijirea sănătății. Ținând cont că efectele benefice durează mai multe zile, se recomandă o “baie de verdeață” o dată pe săptămână.

Cum te găsesc oamenii și cine crezi că ar trebuie să te caute?

Oamenii mă găsesc pe Facebook, pagina Psiholog Dana Banciu. Sunt omul din spatele proiectelor Livada frumoasă și Nature Therapy cu Dana. Apoi, pot găsi informații pe site (www.livada-frumoasă.ro). Acolo am o secțiune “Nature Therapy cu Dana” sau la telefon (numărul e pe pagina mea).

Cine ar trebui să mă caute?

Mi-ar plăcea să mă caute oamenii care rezonează cu ce am scris, care iubesc natura, care și-ar dori o experință blândă și liniștită de conxiune cu verdele mult. Oamenii care nu s-au gândit până acum din această perspectivă la natură sau la ei, dar ar vrea să încerce. Mi-ar plăcea să mă mai caute oamenii cărora le plac lucrurile simple de tot, fără brizbrizuri, fără sclipici, cărora le place mai degrabă cum arată o bucată de lemn vechi peste care a trecut timpul înfrumusețând-o, decât o bucată de lemn finisată, lăcuită, dreaptă.

Organizez în zile de weekend în perioada aprilie-noiembrie, alături de grupuri mici de oameni care își doresc să își înceapă ziua cufundați în natură, sesiuni de băi de pădure, plimbări conștiente în pădurea din spatele livezii noastre. Suntem în apropierea Bucureștiului, în Ilfov, în satul Ordoreanu, iar invitațiile le lansez pe paginile de facebook (Livada frumoasă și Psiholog Dana Banciu).

De asemenea, facilitez pentru echipe din companii, ieșiri în natură. Îi însoțesc într-o experiență outdoor și le mijlocesc “drumul” spre o stare de bine.

Experiențele astea blânde în natură se potrivesc așa fain aduse lalolată și cu alte tipuri de activități. Uite, mi-a rămas în suflet și sper că și oamenilor care au fost alături de noi în Livadă, evenimentul în care am alăturat unui atelier de făcut lumânări Cup&Candle o plimbare liniștită în pădure. A fost o zi cu multă tihnă, cu o atmosferă blândă și ritm molcom.

Și, Oana, ceea ce faci tu cu aceste ateliere în care înveți oamenii să își creeze propria lumânare, e tot o activitate mindful. E tot o aducere în prezent pentru că ne concentrăm aici și acum pe o activitate care ne implică total, e o activitate pe care participanții o fac cu plăcere, sunt atenți la ceea ce le transmiți tu, ascultă poveștile, sunt relaxați. În astfel de activități care implică atenție și plăcere, gândurile despre ce am făcut ieri sau ce am de făcut mâine, grijile și alte preocupări, dispar. Emoțiile sunt unele plăcute. Starea e una de bine. Oamenii se concentrează pe prezent, se concentrează spre exterior, și se deconectează de la toate celelalte preocupări ce le generează anxietate, oboseală psihică, disconfort. Iar dacă atelierul e și în mijlocul naturii, pe fundal cu un concert în direct al păsărilor în mediul lor natural, atunci cu toții vor avea parte de o experiență completă și senină ce le va îmbunătăți starea de spirit. Cred că trebuie să mai facem asta împreună.

Cam asta, Oana. Dar stai că aș mai vrea să zic totuși ceva. Sunt pe propriul meu drum de om 😊, știu direcția, dar și improvizez. Nu sunt zen mereu, nu sunt nici măcar calmă tot timpul (sunt totuși o mamă de adolescentă 😊), am propriile mele trăiri și rezistențe mentale. Sunt pe un drum în care învăț să accept că în viață asta nu dețin controlul pe care nu l-am avut de fapt niciodată. Iar asta îmi aduce un sentiment de pace. Simt și trăiesc asta cel mai intens în episodele de cufundare în natură.