Mă uitam la ei și mă vedeam pe mine, de fapt, pe noi, acum șapte ani aproape. Tandri, mereu de mână, în alint, cu timp mult și niciodată pe fugă, cu poftă și cu spațiu de stat degeaba, doar îmbrățișați, pur și simplu, sorbindu-ne din ochi și vorbind cu atingeri, zâmbitori, relaxați, îndrăgostiți, nerăbdători să fim iar singuri, acasă, la ...
Da, tată!
Da, tată, azi scriu pentru tine. Sunt eu, unul din cei patru copii ai tăi, a doua ta fiică și singurul copil al tău care nu a plecat din țară. Ieri, la telefon, mi-ai zis din nou, e deja a mia oară, să plec, că sunt șanse mari să-mi fie mai bine în altă parte, că nu merită să stau aici ...