Supa „Nu mai subestimați mazărea”

Mazărea. Urăsc mazărea. Și pe cea simplă, și pe cea cu carne, și piureul de mazăre, și mazărea în ciorbe și mai ales mazărea în salată de boeuf. Acasă la mama nu cred că am mâncat mazăre de trei ori în viață, nu ne plăcea, deci nici nu prea făcea. Mă rog, ați înțeles ideea: să nu văd mazăre în fața ochilor și mai ales în direcția gurii proprii.

Dar așa cum ți se întâmplă uneori cu oamenii pe care îi subestimezi, fix așa mi s-a întâmplat mie cu mazărea. Am subestimat-o de nu s-a văzut, iar acum scriu asta doar ca să remediez. Și eventual să vă zic să nu mai subestimați chestii precum mazărea. Și, dacă e, nici oamenii.

 

Am gătit și am mâncat mazăre – asta e știrea. Jur că nu credeam să mi se întâmple așa ceva cu altă ocazie decât sfârșitul lumii, venită la pachet cu lipsa oricărui alt aliment în afară de boabele astea mici și verzi.

 

Așa. Cum a fost. A fost musai să fac azi o supă. Musai-musai. Și trebuia să se întâmple rapid, așa că mi-am scos din gând supa de găluște, că prea aveam și alte treburi de făcut. Supă de roșii am făcut săptămâna trecută, supa de morcovi tocmai s-a terminat ieri, așa că am rămas doar cu două variante: supă de linte roșie, dar nu aveam toate ingredientele și oricum nu o mănâncă decât jumătate din familie, sau supă de mazăre. Că tot aveam o pungă în congelator.

 

Am căutat mai multe rețete, iar în final am rămas la cea de mai jos.

Ingrediente:

o pungă de mazăre congelată (500 gr)

1 morcov nici prea mare, nici prea mic

1 ceapă albă

1 ardei gras portocaliu

2 felii de țelină

3 linguri de ulei de măsline

sare, piper, mentă – după gust

 

Am tocat grosier toate legumele și le-am călit un pic în ulei. Când au fost gata, am pus puțină sare, niște piper proaspăt râșnit și niște mentă uscată (de la mama din grădină). Evident, poate fi și mentă proaspătă, dacă aveți și ar cam trebui să aveți, căci menta asta, mi-am dat seama, i-a dat gustul bun de ne-foarte-mazăre. 🙂 Peste toate astea, am pus mazărea, așa, congelată, că nu aveam eu timp să o supraveghez să se dezghețe și apoi să o scurg de apă. La final, am adăugat apă rece doar cât să cuprind totul.

 

Am „uitat” supa pe aragaz, la foc mic, vreo 40 de minute. Dar nu-i obligatoriu să o țineți atât. Gustați și voi o boabă de mazăre si veți ști când e gata, doh. 🙂

 

După ce a fiert, am pus totul în blender (slavă cerului că cineva a inventat blenderul rezistent termic și poți face supa chiar dacă-i clocotită – eu am unul de la Kenwood Titanium Chef, despre care am scris aici, dar sigur mai există și altele), am mixat 1 minut sau chiar mai puțin și aia a fost.

 

Se poate mânca în cel puțin trei feluri, după cum urmează:

1. Simplă, doar cu crutoane cu ierburi aromatice
2. Complicată, cu crutoane, dar și două linguri de iaurt/ smântână deasupra
3. Și mai complicată, cu crutoane, brânză de capră, o lingură de smântână și ardei iute verde

 

A fost bună tare, mă scuzați că am subestimat mazărea. Să fim sănătoși și să mai gătim și a doua oară. 🙂

 

 

 

Poftă bună și be happy & nice,

Oana

 

 

Foto: unsplash