O altfel de serbare – “ne-serbarea”

Am știut dinainte de a-l înscrie pe D. la grădiniță că nu vom avea partea de serbări în stilul tradițional, cu poezii și cântece spuse pe o scenă improvizată, în fața părinților. Am știut și m-am bucurat. Dar abia în urmă cu două zile am aflat cum arată o altfel de serbare, prima pentru copilul meu și prima pentru mine ca mamă. Nicio poezie, niciun cântec, nicio scenetă, doar zâmbete și râsete și, desigur, plânsete (de la mame), adică lucruri normale și naturale, de topit inimi, nimic forțat. Plus flori, cadouri, eclere.

Am ajuns la grădiniță cu 20 de minute înainte de ora anunțată pentru începerea momentului festiv de Ziua Mamei. În camera de zi, unde cei mici socializează, se joacă, fac yoga în fiecare joi, dansează și citesc, mamele (descălțate) s-au așezat pe jos, pe pernuțe. Mirosea a lavandă și a lalele, a frezii, a zambile și tot felul de flori. Pe Masa Prieteniei, acolo unde copiii construiesc împreună puzzle-uri – și în mijlocul căreia au o mică grădină cu flori în ghiveci plantate chiar de ei – erau sute de flori de primăvară. Sau mii? Aranjate în vaze, borcane, cutii și chiar în căruciorul din lemn cu care cei mici se mai plimbă unul pe altul, florile au fost un prim semn că povestea ce urmează va fi una minunată. M-a uimit să văd pe perete un ecran TV, fiindcă știam că grădinița nu are așa ceva. 🙂

Ne-serbarea a început cu muzică în surdină și cu Adina, directoarea grădiniței și unul dintre pedagogi, care ne-a spus, emoționată, ce va urma. “Să știți că ei au muncit foarte mult în ultimele două săptămâni pentru asta. Îi veți vedea într-un film cum spun lucruri minunate despre voi. Să știți că cei mici vă iubesc mult, mult de tot. Ah, să nu uitați să îi aplaudați.”

Deja nu mai puteam de așteptare și de emoții, nu numai eu, ci toate mamele (căci serbarea a fost dedicată exclusiv mamelor, desigur 🙂 ). Ușa camerei s-a deschis și pe ea au început să intre copiii: mai întâi cei de la grupa mică, purtați în brațe de educatoare, apoi cei mai mari. Fiecare avea în mâini, la piept, o inimă decupată în hârtie colorată, o inimă mare pliată, pe care, când o deschideau, vedeai scrise cuvinte pentru noi: te ador, ești înțelegătoare, te iubesc, ești cea mai bună mamă etc. Fiecare copil își deschidea inima, mamele citeau mesajul, iar puiul mergea apoi la mamă în brațe. În acest moment, aproape toate mamele erau cu ochii în lacrimi sau plângeau de-a binelea. Între timp, ajunși unde le e cel mai bine, cei mici s-au culcușit la piepturile noastre, ne-au pupat, ne-au strâns în brațe, iar ne-au pupat, ne-au mângâiat.

Apoi am stat cu toții, împreună, și am privit filmul dedicat nouă. În imagini, copiii la pădure sau în clasă, veseli, zburdalnici, zâmbitori, la joacă împreună sau surprinși în îmbrățișări colegiale. Cred că toate mamele aveau deja un nod în gât când au început să curgă întrebările – și mai ales răspunsurile: cu ce seamănă mama ta?, ce fel de desert ar fi, dacă ar fi, mama? cât de mult o iubești pe mama? unde în corpul tău e iubirea pentru mama? ce îți place cel mai mult la mama ta? Răspunsurile lor haioase, sincere, minunate ne-au făcut să râdem (și să plângem iar). Mi-a plăcut mult o fetiță care a spus că mama ei seamănă cu un ursuleț; și o alta care a zis că mama ei e dulce și haioasă ca un pepene; am râs cu drag când un băiețel a spus că dragostea pentru mama lui stă în degetul mare de la picior; și am zâmbit când alții au zis că își iubesc mamele până la jumătate și înapoi, le iubesc fiindcă le fac paste și înghețată cu sirop, că mamele lor sunt cele mai dulci și mai frumoase și mai bune. 🙂

Dar, desigur, cel mai mult mi-a plăcut când l-am văzut pe D. în imagini. El nu știe încă prea multe cuvinte, așa că nu a fost întrebat nici cu cine semăn, nici cât de mult mă iubește. Însă a spus un “ma-ma” cel mai frumos de pe pământ, iar la final a pupat camera cu care era filmat. Cine are nevoie de mai mult ca să se topească de tot? Eu nu. 🙂

Filmul nostru – și, totodată, ne-serbarea – s-a încheiat cu cei mici dansând, separat și împreună, pe melodia “Happy”. Apoi ne-am primit cadourile, fiecare mamă în parte de la propriul copil, cadouri făcute de cei mici, ajutați de doamnele lor: un desen, o scrisoare, o jucarie din lemn și un borcănel cu sare de mare cu lavandă, pentru relaxare, handmade în grădiniță. 🙂

În scurt timp, eram cu toții, mici și mari, la bucătărie, unde am băut limonadă și am mâncat eclere. 🙂

Ne-serbarea a ținut puțin, dar la grădiniță am stat, de fapt, mai bine de două ore. Căci mai importantă decât serbarea în sine a fost socializarea de după. Mamele au povestit, cei mici s-au jucat (cei mai mulți, cu flori din decor 🙂 ), iar s-a plâns, ne-am îmbrățișat cu doamnele educatoare și le-am mulțumit pentru că îi fac fericiți pe copiii noștri, am ascultat muzică. Nu prea se dădea nimeni plecat.

La final, toate mamele au primit buchete de flori personalizate: cei mici au ales, singuri, dintre sutele de flori de pe masă, florile speciale pentru mama. Unii au ales după culoare, alții le-au mirosit mai întâi, alții, mai mari, știau deja preferințele mamelor. Eu am primit un braț de lalele galbene și roz. D. a vrut să-mi dăruiască și un borcan plin cu zambile, dar era prea mare ca să îl ridice. 🙂

 

 

Fotografii: happytude.ro, Gradinita Bergman