#CeCitim. (17) Idei de lectură de la Claudia Tocilă

By , , , , Permalink 20

Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandări de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește.

În fiecare săptămână, vinerea, va exista pe Happytude un top 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez.

Săptămâna asta, idei de lectură de la Claudia Tocilă, manager comunicare online.

 

Flori pentru Algernon, Daniel Keyes

„Flori pentru Algernon” este cartea pe care o fac cel mai des cadou pentru că mi se pare că oricine, indiferent de cât și ce citește, ar savura această poveste emoționantă care te obligă la introspecție. Cartea pleacă de la ipoteza că un șoarece (Algernon) și un tânăr cu un IQ scăzut (Charlie Gordon) sunt supuși unui experiment care urmează să le crească inteligența până la gradul de geniu. Astfel, începem să vedem lumea prin ochii lui Charlie iar experimentul prinde viață în scris prin modul original în care este redactată cartea – cu o trecere vizibilă în scris de la inteligența subdezvoltată la genialitate –, cu toate stările emoționale și mentale pe care această schimbare le produce în Charlie.

Handicapul lui mental se transformă invers proporțional într-un handicap emoțional pentru că nou-găsita inteligență îi oferă o perspectivă total diferită asupra propriei sale ființe. Amintirile, odată frumoase, naive, primesc un nou sens și Charlie își descoperă traumele interioare. De la omul simplu, vesel, înconjurat de prieteni, la geniul apăsat de întrebările complexe ale vieții, măcinat de anxietate și griji, dar și decăderea treptată, trăim o evoluție dureroasă de la crisalidă, la fluture și apoi o reîntoarcere la starea inițială. Persoane cu dizabilități, iubire, psihologie, filozofie, situația geniului… toate acestea sunt tratate cu măiestrie într-o carte pe care vă va fi greu s-o uitați.

 

Corecții, de Jonathan Franzen

Jonathan Franzen este autorul perfect pentru a dezvolta o obsesie literară. Odată ce am terminat romanul „Corecții”, mi-am comandat imediat și celelalte cărți pe care le-am găsit la editurile de la noi. Un maestru al tehnicii „show, don’t tell”, Franzen te face să te îndrăgostești de multitudinea de personaje pe care le creează prin istoria personală detaliată a fiecăruia, ca tu să-ți extragi singur concluziile despre motivele pentru care acționează într-un anume fel, unindu-i perfect printr-un fir narativ care te face să dai paginile cu nesaț.

Familia Lambert trece printr-o criză de identitate atunci când Alfred Lambert, patriarhul familiei, se îmbolnăvește și fiecare membru trebuie să-și reconfigureze relația cu sine însuși, dar și cu ceilalți membri. Umbra lungă a frustrărilor și nefericirilor părinților îi face pe cei trei copii adulți să-și corecteze atitudinile.

Recomand „Libertate și Puritate”, pentru continuarea cu succes și coerență a obsesiei. 🙂

 

Pe patul de moarte, de William Faulkner

Addie Bundren, matriarha unei familii sărace din sudul SUA, se pregătește să moară și dă instrucțiuni despre sicriu și locul în care vrea să fie îngropată copiilor și soțului. La moartea ei, familia (cei doi băieți, o fiică și tatăl) pleacă într-o călătorie în care ne sunt dezvăluite toate problemele familiei, atât în relațiile dintre ei, cele interioare, dar și cele evidente, cum ar fi sărăcia, lipsa de educație, bolile psihice. Situațiile aparent absurde prin care trec în drumul spre orașul unde Addie a vrut să fie îngropată relevă personalitățile și modul de gândire a membrilor familiei Bundren: Anse, soțul egoist, răutăciosul Cash, violentul Jewl, ușuratica și prostuța Dewey Dell și Vardaman, mezinul de vârstă sau stare mentală incertă.

O carte cam dificil de citit, pentru că fiecare capitol este narat, pe rând, de unul dintre personaje, așadar perspectiva se schimbă mereu, fără să fii anunțat cine a preluat manșa și cât de veridică e relatarea. Rămâne de datoria (și inteligența) cititorului să facă acest puzzle literar, iar imaginea finală e o bijuterie.

 

Eichmann în Ierusalim. Raport asupra banalității răului, de Hannah Arendt

În 1961, autoarea de origine evreiască Hannah Arendt, istoric și filozof, se duce la Ierusalim să documenteze procesul fostului nazist Adolf Eichmann, cel responsabil cu transportul evreilor spre lagărele de concentrare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Articolele ei, scrise pentru New Yorker, devin o carte foarte controversată în epocă.

Conceptul banalității răului prezentat de Arendt spune că „răul” e comis de oameni enervant de mărunți, absolut banali, care pun în aplicare gândurile unor demenți, oricare ar fi fost aceștia, doar pentru a-și face o prozaică datorie, fără să se gândească ce lanț de consecințe declanșează faptele lor: Eichmann era un funcționăraș confuz și servil, cu o memorie proastă, dar cu un simț stupid al datoriei. El se hrănea din aprecierea șefilor și era definit prin ducerea la îndeplinire a pașilor mici, consecutivi, un om măcinat de meschinării, însă nu antisemit și în niciun caz un monstru.

O recomand din tot sufletul pentru a vă pune în ordine informațiile despre Holocaust: de ce, cine, cum, când.

Arendt este mai cunoscută ca fiind autoarea cărții „Originile Totalitarismului”, un studiu complex despre cauzele apariției regimurilor dictatoriale. O citesc și pe aceasta de câteva luni, cu pixul în mână.

 

Sapiens/ Homo Deus, de Yuval Noah Harari

Una dintre cele mai importante lecturi ale anului, cele două cărți răspund într-un mod foarte ușor de citit și de înțeles cine suntem, de unde venim și încotro ne-am putea îndrepta, bazate pe istoria noastră ca societate, dar și durerile facerii diferitelor epoci, de la revoluția agrară în Homo Sapiens, și felul în care ne-a schimbat modul de gândire, la inteligența artificială și ce va schimba apariția și dezvoltarea ei în viitorul omenirii, orice ar mai însemna asta peste câțiva zeci de ani.

Pornind de la observații istorice și sociale, seria Homo ne dezvăluie un destin construit pe supraviețuire și competitivitate, început de la cele 6 specii de umanoizi de acum 100 000 de ani și continuat spre un cyborg în următorii 100 de ani (sau mai puțin). Homo Sapiens te face să îți înțelegi natura umană, în timp ce Homo Deus te face să ți-o chestionezi, iar pentru acest lucru cele două lucrări sunt lectură obligatorie pentru cei care vor să înțeleagă mai multe despre lumea de azi și cea de mâine.

 

 

Foto: Cătălin Georgescu

Pe Claudia o puteți citi pe blogul ei, claudiatocila.ro.

 

Te invit să citești și episoadele anterioare din seria #CeCitim, cu recomandări de lectură de la oameni faini:

(1) Propuneri de la Ana-Maria Onisei, aici

(2) Propuneri de la Alexia Udriște-Olteanu, aici.

(3) Propuneri de la Petronela Rotar-Cotoban, aici.

(4) Propuneri de la Liviana Rotaru, aici.

(5) Propuneri de la Anca Neagoe, aici.

(6) Propuneri de la Corina Bratu, aici.

(7) Propuneri de la Jamilla Azazi, aici.

(8) Propuneri de la Ana Barton, aici. 

(9) Propuneri de la Irina Ionescu Homoriceanu, aici.

(10) Propuneri de la Raluca Buzea, aici.

(11) Propuneri de la Natalia Ștefăniță, aici. 

(12) Propuneri de la Bianca Sîrbu, aici. 

(13) Propuneri de la Ruxandra Tăleanu, aici. 

(14) Propuneri de la Veronica Stancu, aici. 

(15) Propuneri de la Ioana Cristina Casapu, aici. 

(16) Propuneri de la Bogdan Nicolai, aici. 

2 Comments
  • Ioana
    November 17, 2017

    Asa review frumos la Flori pentru Algernon si eu am “uitat” cartea necitita in biblioteca, deși o am? Inacceptabil! 😀

  • Bookish
    November 27, 2017

    Pe Jonathan Franzen îl am am și eu pe listă de ceva vreme. Pe Faulkner l-am tot evitat, am citit fragmente din mai multe cărți, dar nu prea m-a prins.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *