Povești cu miez despre oameni, lucruri, locuri. Un blog happy de Oana Botezatu
Probabil aveți în față unul dintre puținele interviuri în care, deși la întrebări răspunde un pasionat de gastronomie și un specialist în bucătărie, până la final nu veți găsi nicio rețetă. Pentru rețete, aveți oricând la dispoziție blogul adihadean.ro (de unde eu, una, mă inspir de ceva ani). Pentru o poveste despre bucuria sărbătorilor, citiți mai departe. Vorbe de la ...
De foarte mulți ani vreau să-mi fac un tatuaj cu o inimă mică, desenată deloc perfect pe un centimetru pătrat de piele. N-am prins curaj încă. Așa că am rugat-o pe Bianca, o prietenă de pe Facebook, designer de bijuterie, să-mi facă una din argint. Până apuc să-mi desenez inima visurilor mele pe piele, o port pe asta, o bijuterie ...
Avea 92 de ani când ne-am întâlnit, într-o dimineață de iarnă, în casa din strada Polonă. O casă care nu îi aparținea. Programasem, la telefon, un scurt interviu despre Crăciunurile copilăriei și Crăciunurile în exil. Interviul însă s-a prelungit până spre prânz, căci tare îi mai plăcea domnului Neagu Djuvara să povestească (și făcea mereu paranteze ca să îți explice, ...
Pot să-mi împart viața în funcție de felul în care am scris cu stiloul. Cel mai frumos în viața mea a fost când am scris înclinat spre dreapta, ca la școală. Habar nu am de ce, dar, de câte ori am fost foarte liniștită, foarte bine cu mine, foarte eu, am scris așa: agale, buclă cu buclă, literă cu literă, ...
Mă uit în mesagerie și văd ultima noastră discuție, din 2014. „La mulți ani, cu veselie și putere!”, i-am scris atunci, în luna mai. Cu ceva timp înainte ne scrisesem așa: - M-am gândit la ce ai scris ieri, nu ar fi o idee rea varianta online a poveștii mele, mai ales ca am mai crescut, am mai adăugat niște file ...
Când aprindea ea focul, eu mă culcușeam și mai bine în plapumă, și așteptam celelalte semne. Radioul era deja deschis. Auzeam când punea ibricul cu apă la fiert, ghiceam momentul după sfârâitul picăturilor de apă pe plită. Apoi tăia pâinea, dacă avea; uneori o lăsa așa, alteori o rumenea. Câteodată scotea din dulap câțiva biscuiți populari. Pentru ea, punea pe ...
Un articol care mi-a ajuns în cale de curând mi-a dat gândul de a scrie ceea ce veți citi mai departe: o listă cu cele mai frumoase trăiri, pentru mine. A fost un exercițiu tare bun, care s-a întins pe mai multe zile, și vă încurajez să îl faceți. Va trezi în voi niște amintiri frumoase, cu siguranță. Să-ți amintești ...
Am ajuns la Vadu cu o zi mai târziu și ne-am întors cu două zile mai devreme decât ne planificasem, dar mă bucur că nu am cedat primului gând, acela de a anula scurta ieșire la mare. Fiindcă lucrurile nu se întâmplă aproape niciodată așa cum le punem pe hârtie, ba din contră, se petrec tocmai invers, în ziua în ...
Fix acum trei ani, o funcționară de la Starea Civilă Tulcea mi-a tăiat colțul cărții de identitate. Am răspuns cu „Da” la întrebarea cu „Cetățene...”, a răspuns și el tot cu „Da”, așa că m-am trezit cu buletinul tăiat și cu un nume nou. Îmi amintesc bine ziua aia, normal că mi-o amintesc. Îmi amintesc tot: de la rochia roz, ...
„La Terapie Intensivă, unde m-am trezit speriată că dintr-un somn adânc, m-am simțit goală, deși eram învelită până în gât. M-am mângâiat pe burtă, prin pătură, cum făcusem de atâtea ori în ultimele săptămâni, dar mi-am dat seamă că nu mai am ce mângâia. Apoi a venit la mine medicul. S-a supărat că m-a găsit plângând: Mai bine ai zâmbi. ...
Urcam în măr, până sus, pe creanga groasă dinspre casă, și aruncam câte un măr crud pentru toți prietenii mei care mă așteptau în drum, în fața porții verzi. Odată cu merele, culegeam și frunze și lăsăm urmă. Mereu îmi zicea mămaia, când se întorcea de la câmp, că iar vine Sf. Ilie și ne prinde fără mere dulci. La ...
Aveam planuri mari pentru seara asta. Voiam sa lucram la magazinul online pentru mica noastra afacere, sa bem vin, sa povestim, sa stam si noi un pic fara sa ne spunem nimic, poate chiar sa ne uitam la un film (sau macar la inceputul lui). Nicio sansa. Din cauza nu stiu carui motiv, David se foieste si se tot trezeste ...
Am copilărit fără calendar de Advent, deși tradiția - am aflat de curând de pe Google, doh! - există de multă vreme în lume. Dar cine spune că nu te poți bucura de o tradiție chiar dacă o descoperi cu vreo 30 de ani întârziere? Calendarul de Advent (cuvântul vine din limba latină - adventus, și înseamnă venire) este cel care te ...
De Ziua Internationala a Bunatatii, pe 13 noiembrie, n-am facut nimic special. Dar cu o zi inainte a facut David ceva. Ne-a dat o lectie. Sambata am fost in vizita la niste prieteni care au un baiat cu cinci luni mai mic decat David. Am stat vreo patru ore la ei, mereu stam mult fiindca avem multe de povestit, iar micutii ...
Goala. Asa am regasit plaja Vadu cand am ajuns la ea, dupa o pauza de doi ani. Prima data am fost aici in urma cu vreo cinci ani. Era pustiu si bine, chiar si in weekend. Apoi a mai venit ceva lume, oameni buni si oameni rai, oameni cumsecade si cu drag de natura, si oameni - sa le zicem ...
Asta chiar e o idee faina de a pastra amintirile peste ani. Ideea ii apartine fotografului Tom Robinson si a prins contur in 2005, pe o plaja, cand Tom si prietena lui, Verity, si-au pozat picioarele. Fara sa stie atunci, aceasta a fost prima fotografie dintr-un lung sir de imagini cu niste picioare calatoare. De aici a pornit totul :) In urmatorii ani, Tom ...
Initial, am vrut sa scriu despre primul cadou primit de ziua mea de la E., despre cum a venit el cu o cutiuta la mine acum trei ani (era o cutiuta alba cu gri, mica si patrata), despre cum mie mi-au dat lacrimile instant, ca la desene animate, iar el n-a mai apucat sa spuna decat: "Nu e ce crezi ...
Cand eram mica, am studiat vioara. Cu domnul profesor Spataru Aurel, la cercul de muzica aflat la jumatate de ora de mers pe jos de acasa. Dupa ce m-a testat profesorul sa vada daca am ureche muzicala, m-a intrebat ce instrument vreau sa studiez. „Eu vreau sa fiu solista”, am zis. „Nu se poate, solista avem deja. La vioara mai avem nevoie”, ...
