#CeCitim. (14) Idei de lectură de la Veronica Stancu

By , , , , Permalink 1

Cred în oameni și în recomandările de lectură pe care mi le fac ei. Cu foarte puține excepții, n-am avut niciodată de pierdut în povestea asta, așa că m-am gândit că n-ar fi rău să adun aici recomandări de lectură ale unor oameni faini pe care îi știu – va fi o agendă mereu actualizată de lectură pentru mine și pentru cine mai dorește.

În fiecare săptămână, vinerea, va exista pe Happytude un top 5 recomandări de carte de la câte cineva. Sper să vă placă și să vă inspire la lecturi cu miez.

Săptămâna asta, idei de lectură de la Veronica Stancu, consultant in branding și comunicare, cofondatoarea clubului de carte Books, tea & more.

 

 

Îmi imaginez că orice cititor convins are câteva zeci de cărți care îi sunt aproape de inimă, așadar propunerea Oanei e ca și cum ar trebui să aleg doar cinci copii dintre câteva zeci. 🙂 Dar îmi place această propunere, m-a făcut să mă gândesc din nou la ierarhizarea cărților preferate și mi-a amintit o idee pe care am întâlnit-o cândva: dacă ar fi să plec pentru restul vieții într-un loc izolat, ce carte aș lua cu mine? Una singura, una pentru toată viața! Încă nu am răspuns întrebării, mă mai gândesc…

 

Primul om, de Albert Camus

E ultima carte carte scrisă de Camus, pe care nici nu a finalizat-o, lucra la ea în momentul dispariției sale fizice. Cartea aceasta e ca și cum ai deschide o poartă în timp și pășești pe tărâmul primilor ani, le vezi pe mama și bunica, retrăiești istoria familiei și pleci în căutarea tatălui pe care nu l-ai cunoscut niciodată. Cartea reprezintă o bucată de viață autentică, într-un Alger fierbinte și prăfos, în perioada dintre cele două războaie mondiale, cu bucurii și nefericiri, cu absențe și prezențe, cu povești despre dascăli, școală și jocurile copilăriei, dar, mai ales, cu figurile proeminente ale bunicii („Bunica, tiran, dar servea la masă stând în picioare.”), mamei și tatălui necunoscut.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale cărții este acela în care Camus ajunge la mormântul tatălui său pe care nu l-a cunoscut niciodată. În acele minute, se surprinde gândindu-se la faptul că vârsta pe care o avea atunci este mai mare decât vârsta la care murise tatăl său: „Brusc îl izbi o idee care-l zgudui aproape fizic. Avea patruzeci de ani. Omul înmormântat sub lespedea aceea și care fusese tatăl său era mai tânăr decât el.”

Cât despre iubirea pentru mama sa, aceasta este descrisă de-a lungul cărții cu o tandrețe infinită: „O, mamă, o, duioaso, copil scump, mai mare decât timpul meu, mai mare decât istoria care te subjuga, mai adevărată decât tot ce am iubit pe lumea asta, o, mamă, iartă fiului tău de a fi fugit de noaptea adevărului tău.”

 

 

Fotograful Curții Regale, de Simona Antonescu

Simona Antonescu este o scriitoare contemporană, care a debutat după vârsta de 40 de ani cu „Fotograful Curții Regale”. Romanul a câștigat concursul de debut al editurii Cartea Românească, ediţia 2014, și este o bijuterie de text. Simona a reconstituit, din bruma de materiale găsite și cu multă imaginație, viața fotografului Franz Mayer, iar în timp ce ne face părtași la viața acestuia interpune cu măiestria unui penel experimentat povești de viață ale celor pe care Mayer îi fotografiază. Sunt 18 capitole pline de miez și de savoarea unui București de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

„Fiecare client aducea cu el trena speranțelor, a neîmplinirilor, a bucuriilor și a tristeților, toate îngrămădite în priviri și zâmbete al căror înțeles Franz nu era întotdeauna sigur că îl deslușește corect. Tocmai din acest motiv se străduia să prindă în fotografiile lui lucruri efemere ca lumina unei priviri sau tristețea unui zâmbet – în nădejdea că ceea ce el nu a reușit să deslușească va fi înțeles, vreodată, de un privitor al fotografiei.”

Până în prezent, Simona Antonescu a mai scris „Darul lui Serafim” și „Hanul lui Manuc”.

 

 

O ciudățenie a minții mele, de Orhan Pamuk

E plină de toate aromele Istanbulului! Dacă ai vizitat acest oraș fascinant, știi că înainte să ajungi la bazarul de mirodenii, simți de la o distanță apreciabilă un amestec de mirosuri care mie mi-a evocat Raiul, mi-am imaginat că așa trebuie să miroasă într-o lume calmă, așezată și luminoasă! Revenind la subiect, cartea este despre viața unui vânzător de iaurt și bragă, povestea fiind derulată pe parcursul a patruzeci și trei de ani și mai multe generații. Te face să te gândești la iubire, la familie, la meseria pe care o ai, iar Pamuk e un mare povestitor. Nu te lăsa descurajat(ă) de cele 600 de pagini, deoarece firul narativ curge ca un izvor.

„În 1969, în primele zile în care Mevlut începuse să vândă alături de tatăl său, casnicele care doreau să cumpere, de-a lungul unei zile, nu doar bragă, ci și iaurt, ba chiar să facă alte târguieli cu ajutorul băieților de prăvălie din băcănii și cărora nu le plăcea să coboare în stradă obișnuiau să atârne în partea de jos a coșului pe care-l lăsau să spânzure deasupra trotoarului și câte un clopoțel, așa încât să le poată da de veste, din locuințele lor neînzestrate cu telefoane, băcanilor ori vânzătorilor stradali că aveau un mușteriu în partea de sus a imobilului.”

Iar dacă vă doriți să beți bragă, vă invit să aflați că Bucureștiul are un bragagiu, este vorba despre Dragoș Bogdan, iar braga domniei sale se numește Bogdania.

 

Fărâme de viață, de Zeruya Shalev

Este genul de carte care îți întoarce sufletul pe dos, să vezi ce ai ascuns atât de bine în pliurile timpului și să te privești temeinic în oglindă, pregătit să răspunzi la întrebările: Cine sunt? Ce fel de relații am avut și am cu cei mai importanți oameni din viața mea? Cartea aceasta este despre toate tipurile și formele de relații cu cei pe care i-am iubit cândva și aceia care au rămas în viața noastră, într-un melanj năucitor de trecut, prezent și viitor.

„[…] am înțeles un lucru despre dragoste, nu mă ironiza, chiar dacă ți se va părea ridicol, de fapt, am înțeles un lucru nu atât despre dragoste, cât despre mine însumi, și anume că nu vreau să trăiesc fără dragoste, adică nu vreau să mor fără dragoste, iar dacă voi descoperi că a cere de la viață să iubești și să fii iubit e mult prea mult, mă voi mulțumi doar cu una dintre ele […]”.

 

 

Copila de zăpadă, de Eowyn Ivey

E atâta dulceață și tandrețe în povestea amară a unui cuplu, din Alaska anilor ’20, care și-a dorit toată viața cu disperare un copil! E plină de metafore și de lumina albă cu reflexe albăstrui a Alaskăi, e o poveste inspirată de un basm rusesc, este despre ciclicitatea anotimpurilor și dorințe mocnite care se împlinesc uneori fragmentar, alteori se desăvârșesc în mod miraculos.

În toiul lecturii romanului „Copila de zăpadă”, ti se face un dor nebun de propria copilărie, de iubirea necondiționată a părinților și de ușa mereu deschisă a casei părintești.

De citit iarna, în fotoliul de lângă geam, cu o cană mare de ceai alături.

„Asta înseamnă numele meu, a zis Faina, încă arătând cu degetul.
Munte?
Nu. Lumina aceea. Tata mi-a dat numele după culoarea zăpezii atunci când apune soarele.”

 

*****

Dar nu mă pot abține să nu mai notez câteva cărți iubite: Jurnal 1935–1944, de Mihail Sebastian; Zenobia, de Gellu Naum; Exuvii, de Simona Popescu; Cerul din burtă, de Ioana Nicolaie; Deviații de stereo, de Ioana Cristina Casapu; Paula, de Isabel Allende; Mâine în bătălie să te gândești la mine, de Javier Marias; Dulcele bar, de J.R. Moehringer; Sticletele, de Donna Tartt; Stoner, de John Williams; Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine; Toate numele, de José Saramago; Papagalul lui Flaubert, de Julian Barnes; Scrisorar, de Mihail Şişkin; Cartea despre Blanche și Marie, de Per Olov Enquist; Miercurea Cenușii, de Ethan Hawke; Lăstarul meu de portocal, de Jose Mauro de Vasconcelos; Regina de gheață, de Alice Hoffman. Mă opresc! 🙂

 

 

Te invit să citești și episoadele anterioare din seria #CeCitim, cu recomandări de lectură de la oameni faini:

(1) Propuneri de la Ana-Maria Onisei, aici

(2) Propuneri de la Alexia Udriște-Olteanu, aici.

(3) Propuneri de la Petronela Rotar-Cotoban, aici.

(4) Propuneri de la Liviana Rotaru, aici.

(5) Propuneri de la Anca Neagoe, aici.

(6) Propuneri de la Corina Bratu, aici.

(7) Propuneri de la Jamilla Azazi, aici.

(8) Propuneri de la Ana Barton, aici. 

(9) Propuneri de la Irina Ionescu Homoriceanu, aici.

(10) Propuneri de la Raluca Buzea, aici.

(11) Propuneri de la Natalia Ștefăniță, aici. 

(12) Propuneri de la Bianca Sîrbu, aici. 

(13) Propuneri de la Ruxandra Tăleanu, aici. 

 

 

Foto: arhiva personală

 

 

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *